Câteva date despre cum şi-a integrat Polonia flota de F-16 cumpărată de la americani
Prezentat
ca un succes strategic şi economic, contractul de achiziţie a celor 48
de avioane F-16 noi americane de către Polonia, se pare că are numerose
probleme ce ţin de costurile foarte mari de operare, de cele pentru
asigurarea logistică şi mentenenţă dar mai ales de instruirea piloţilor
polonezi.
Conţinutul
materialului de mai jos, face parte dintr-o prezentare făcute de
oficiali polonezi în cadrul unei dezbateri despre problemele legate de
integrarea F-16 în Polonia.
În
2003, Polonia a cumpărat 48 de avioane de luptă F-16. Primul avion a
aterizat la baza aeriană din Krzesiny în noiembrie 2006. Livrările au
fost finalizate în 2008. Trebuia ca piloţii Forţelor Aeriene Poloneze să
fie instruiţi în SUA, însă organizarea a fost deficitarp astfel încât,
în 2010, Polonia avea tot atâţia piloţi instruiţi câte avioane
achiziţionase. În 2012 Forţele Aeriene Poloneze trebuiau să aibă 72 de
piloţi istruiţi. Deşi acum pregătirea acstora are loc în Polonia, FA
poloneze au planificată şi aprobată posibilitatea de a instrui piloţi în
SUA până în 2015 (dar nu mai mult de 3-4 pe an). Doar 6 piloţi au fost
instruiţi în Polonia până la sfârşitul lui 2011.
Mentenanţa avioanelor nu este încă integrată în Polonia
În
ciuda diverselor planuri de a crea un centru de servicii în Polonia, în
cadrul companiei WZL-2 Bydgoszcz, până în prezent Polonia nu şi-a
dezvoltat capacitatea de a întreţine avioanele în ţară. De aceea, e
nevoie ca mai multe componente ale avionului să fie reparate în SUA.
Până la sfârşitul lui 2010, aproximativ 800 de componente au fost
trimise înapoi producătorului (ceea ce înseamnă o medie de 200 de
componente pe an). Producătorului îi ia 100-110 zile să repare
componentele. Mai mult decât atât, problema transportului şi a
administrării ocupă atât de mult timp încât se ajunge ca o componentă
stricată să nu fie utilizată o perioadă de 216 zile, în medie.
Rata de funcţionalitate/operativitate a avioanelor F-16 este scăzută
Forţele
Aeriene poloneze estimează că rata de funcţionalitate a avioanelor F-16
este undeva între 65-70%. Asta înseamnă că doar 30 din cele 48 de
avioane sunt pregătite de luptă. Surse neoficiale susţin că doar 10 din
cele 32 de avioane de la baza aeriană Krzesiny sunt pregătite de luptă.
Un raport a arătat că, în 2007, un avion F-16 se strica la fiecare 7 ore
de zbor (în medie).
Costuri mari pentru pregătirea bazei aeriene şi instruirea personalului de deservire
Modernizarea
bazei aeriene din Łask şi pregătirea ei pentru a găzdui 16 avioane F-16
a costat aproximativ 840 milioane de zloţi (aproximativ 400 milioane de
euro). Din noiembrie aici va staţiona şi un detaşament al USAF cu
avioane F-16, detaşament destinat pregătiri piloţilor polonezi. Conform
standardelor americane, Polonia are nevoie de 1.100 de tehnicieni pentru
întreţinerea celor 48 de avioane de luptă F-16. Costul pentru
instruirea unui tehnician în SUA se ridică la 300.000$.
F-16 cu prea multe defecţiuni tehnice
Problemele
legate de fiabilitatea avioanelor F-16 poloneze a început încă de când
acestea erau în drum spre Polonia. Unul dintre avioane a fost nevoit să
efectueze o aterizare de urgenţă în Keflavik, Islanda, în drumul său
dinspre SUA. Generalul Błasik, la vremea aceea Comandantul Forţelor
Aeriene Poloneze, a spus că au fost descoperite 1.117 defecţiuni la cele
31 de avioane F-16 livrate Poloniei în 2006 şi 2007.
- 281 defecţiuni au fost descoperite la primirea avioanelor, în timpul reviziilor efectuate la bazele aeriene din Polonia;
- 393 defecţiuni au fost descoperite în timpul întreţinerii operaţionale a avioanelor;- 343 defecţiuni au avut loc în timpul zborului, 4 dintre ele provocând aterizarea de urgenţă a aeronavelor.
Alături
de cele 48 de avioane, Polonia a primit din partea SUA şi un lot de
pneuri defecte, ce fuseseră anterior refuzate de Grecia.
Pe
17 ianuarie 2008, unul din avioanele F-16D, cu numărul 4079, efectua un
zbor standard de antrenament, la 10.000 m altitudine. Deodată, pilotul a
pierdut controlul avionului, care a început să efectueze diverse
manevre necontrolabile. Pilotul a recăpătat controlul la altitudinea de
8.000 m. Această situaţie periculoasă a fost cauzată de o defecţiune de
software. În mod surprinzător, Maiorul Rogus, ofiţerul de presă al
Forţelor Aeriene Poloneze la acea vreme, a spus că în manualul avionului
F-16 era menţionată şi acceptată posibilitatea unei pierderi bruşte de
2.000 m altitudine.
Probleme legate de realizarea offset-ului
În
cadrul Offset-ului oferit de americani (în valoare de pesnte 4,5
miliarde dolari) era inclusă şi sprijinirea vânzării a câte 100 de
avioane poloneze modelel M18 şi M28, împreună cu modernizarea celor din
urmă. Se apreciază că SUA a blocat contractul negociat anterior pentru
exportul a 10 avioane M28 către Indonezia, prin dezvăluirea de
informaţii false, conform cărora Malaezia a cumpărat un număr similar de
avioane la aproape jumătate din preţul cerut Indoneziei.
La
începutul realizării offset-ului, a fost luată în considerare
posibilitatea producerii carcaselor sistemelor de recunoaştere în
Polonia. În final, sistemele au fost produse în Israel.
Experţii
sunt de părere că până acum nu a existat niciun transfer real de
tehnologie între SUA şi Polonia, în partea ce privea aviaţia militară.
În loc de concluzii
Contractul
polonez a presupus, în linii mari, achiziţia a 48 F-16 noi, (F-16 C/D
Block 52+) ultimă generaţie tehnologic, la pretul de 3,2 miliarde USD,
obţinându-se un offset de 6 miliarde USD (investiţii directe americane
în economia Poloniei).
Întrebarea
care se poate pune în acest context este legată de intenţia României de
a achiziţiona 9-12 avioane F-16 la mâna a treia de la portughezi:
Dacă la polonezi dupa 8 ani tot nu s-a reuşit integrarea completă, la
noi pentru că discutăm de avioane vechi de 30 de ani, nu cumva până le
integram acestea nu mai sunt bune de zburat iar tot efortul financiar si
uman e irosit aiurea?
Dar cele pe care le vom procura de la portughezi cum vor fi? Cand se zice ca acestea ar fi vechi de 30 de ani?
