Polonia – exemplu pentru competitia avionului multirol si offset-ului militar

Pentru a da o sansa investitiilor straine in Romania, privatizarilor, transferurilor de tehnologie, crearii de parteneriate intre firme romanesti si straine, precum si crearii de locuri de munca, offsetul poate constitui un element important in cadrul unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung a Romaniei.

Insa inainte de a vorbi de detaliile unui plan economic de investitii de miliarde de dolari in economia romaneasca, investitii rezultate din achizitii in domeniul militar, ar trebui studiate cazuri similare pentru a trage un maximum de invataminte din experienta unor tari partenere dar si mai avansate decat Romania in acest domeniu.

Un astfel de exemplu este Polonia, o tara aflata cu ani buni inaintea Romaniei in ceea ce priveste economia, legislatia, experienta in cadrul Uniunii Europene, dar mai ales in cadrul NATO si in Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii. Inclusiv in ceea ce priveste organizarea regionala si strategia de atragere a fondurilor europene de peste 100% din suma alocata, generand investitii fara precedent in economia proprie, de 100 de mld. euro, Polonia este un model greu de atins de Romania.

Insa aceasta sinteza se va focaliza exclusiv pe offset-ul obtinut de Polonia pentru achizitia a 48 de avioane de lupta F16C/D Fighting Falcon BL52+ ale firmei Lockheed-Martin, achizitie intermediata de guvernele polonez, respectiv american.

      Necesitatea:

In urma desfiintarii Pactului de la Varsovia, Polonia s-a regasit cu o forta aeriana numeroasa, de aproape 1000 de aparate, care in anii ’90 s-a erodat serios din punct de vedere al tehnologiei dar si al resursei de zbor. La inceputul anilor 2000, cu o forta aeriana de putin peste 200 de aparate, Polonia s-a vazut in ipostaza de a demara cat mai rapid un nou program de achizitie de avion de de lupta multirol care sa poata fi exploatat inca minim 20 de ani de catre Fortele Aeriene Poloneze.

La primele formulari de strategie, in 2001 specialistii polonezi au elaborat un document de 226 de pagini, “Request For Proposal”, continand specificatiile si asteptarile Fortelor Aeriene Poloneze precum si conditii financiare si de offset. Documentul a fost trimis companiilor aeronautice de top din Franta, Suedia, Marea Britanie si SUA. A existat si un plan ce a avut in vedere si achizitia a 64 de avioane F16 A/B in uz, care sa fie reconditionate. O varianta intermediara a fost achizitia a 24 de avioane noi si 12 in uz iar offset-ul trebuia sa acopere integral pachetul respectiv.

In fine, in 2002 s-a subliniat o prioritate de 3.5 miliarde dolari pentru achizitia a 48 avioane de lupta multirol, care trebuiau platiti inafara bugetului de aparare (1,95 la suta din PIB la acea vreme). 

       Negocierile:

In data de 18 aprilie, Ministerul Apararii a numit comisia care va participa la selectia multirolului, iar termenul limita pentru depunerea ofertelor de catre producatorii aeronautici a fost stabilit pentru 31 mai 2001, prima runda de negocieri tehnice si financiare avand loc in perioada august-octombrie 2001. In paralel, au fost elaborate mai multe documente:

- Program de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Aeriene Poloneze;

- Transformarea, modernizarea tehnica si finantarea Fortelor Armate Poloneze intre 2001-2006;

- Program pe termen lung de achizitie a unui nou avion multirol pentru Fortele Armate Poloneze.

In 2002 a avut loc a doua runda de negocieri, in doua sesiuni, iar in paralel au fost prezentate si discutate ofertele de offset:

- echipa franceza a fost prima care si-a prezentat programul pentru Dassault Aviation Mirage 2000-5 Mk 2, offsetul implicand firmele Dassault Aviation, SNECMA, Thales, Matra BAE Dynamics;

- grupul american Lockheed Martin Aerospace, Pratt&Whitney and General Electric. pentru F16 C/D Fighting Falcon BL52+

- consortiul suedezo-britanic Gripen International (BAE SYSTEMS, SAAB Aerospace) cu un grup de 17 companii asociate, pentru JAS 39 Gripen.

Pana in acest punct, scenariul seamana destul de mult cu ce s-a intamplat in Romania incepand cu 2006.

In continuare, ministerul apararii polonez a anuntat abandonarea planului pentru avioane F16 A/B folosite, ratiunea principala fiind achizitia a 23 de aparate  MIG29 modernizate din Germania, la pret simbolic de 1 euro, ce urmau sa fie folosite alaturi de aparatele similare in uz, ridicand totalul lor la 36. S-a cristalizat si nevoia exacta a Fortelor Aeriene Poloneze, adica echiparea a 3 escadrile cu 48 de avioane de lupta multirol.

In aprilie 2002 s-au introdus amendamente legislative de catre guvernul polonez in vederea facilitarii programului de inzestrare care prevedea echiparea fortelor poloneze cu 48 de avioane multirol pana in 2008, iar in 6 iulie au intrat in aplicare amendamentele cu privire la offset (81st Journal of Laws of the Republic of Poland, item 733 datat 21 iunie 2002).

Aceste aspecte nu ar trebui neglijate de parlamentul si guvernul de la Bucuresti, care ar putea introduce modificari legislative pentru a maximiza offset-ul, prevazut acum la minim 80% in legislatia romaneasca. Probabil, ar trebui majorat procentajul minim in jurul valorii de 100% astfel ca, in urma unui calcul economic, offset-ul sa permita plata ratelor imprumutului accesat pentru achizitie prin taxele percepute de statul roman pe activitatile economice generate de investitiile respective, pe toata perioada imprumutului.

A 3-a runda de negocieri a avut loc la 18 iunie, in cadrul careia au fost anuntate criteriile majore pentru achizitie: pret, operarea aeronavei, caracteristicile tehnice si mai ales offset-ul. Pana in noiembrie s-a dat ragaz concurentilor pentru a-si pregati ofertele detaliate, iar incepand cu 13 noiembrie s-au acordat 45  de zile pentru decizie, pentru ca in decembrie sa aiba loc mai multe sesiuni de discutii cu firmele ofertante. Decizia finala a fost prezentata in 27 decembrie, castigatorul fiind Lockheed Martin si aparatul F16.

Dupa alegerea castigatorului, in 2003 au urmat discutiile si negocierile pentru finalizarea contractului, runda finala avand loc in 15 martie, rezultatul constand in semnarea a 2 contracte: unul pentru avion si armament, al doilea pentru partea financiara. In 18 Aprilie 2003 au fost semnate la Academia Fortelor Aeriene Poloneze din Deblin cele 4 contracte finale:

·                  Contractul cu privire la livrarea aparatelor F-16;

·                  Contractul cu privire la conditiile financiare;

·                  Contractul de credit (credit acordat de guvernul SUA);

·                  Contractul de offset.  

      Criteriile de evaluare ale ofertelor:

Documentul RPF (cerere de propunere) continea criteriile care cumulate, ca si punctaj, trebuiau sa insumeze un maxim de 100 de puncte, astfel:

·                  45 puncte – pret;

·                  20 puncte – capabilitati operationale;

·                  20 puncte capabilitati tehnico-tactice;

·                  15 puncte – offset.

Deciziile din cadrul procesului de selectie au fost luate de Comisia de Tendering, alcatuita din 23 de personae, care conform criteriilor de mai sus au punctat F-16 cu 96 de puncte, JAS-39 Gripen cu 93 puncte, iar pentru  2000-5 Mk II punctajul a fost mai redus.

Pretul final includea 22 de elemente, printre care: livrarea a 36 de F-16C si 12 F-16D, armamentul aferent, containere de iluminare si recunoastere, piese de schimb, simulatoare, echipamentele pilotilor, intretinere si formarea personalului logistic

Capabilitatile operationale era un criteriu ce continea 53 de elemente: raza de lupta, cu si fara rezervoare suplimentare, realimentare in aer, armament specific NATO, existenta aparatului in inzestrarea altor tari NATO, nivelul de integrare al diverselor arme cu avionica.

Capacitatile tehnico-tactice aveau 430 de elemente de luat in considerare, mai importante fiind: viteza, manevrabilitatea, distanta la decolare, eficienta si rezistenta aparatului, fuselaj, sistemele electrice si hidraulice, trenul de aterizare, sistemul de franare, motorul, sistemul antiincendiu, cel de alimentare cu combustibil, armament si avionica, aranjamentul cabinei, sistemele de date, inregistrarea lor,  si comunicatie, radarul, comenzile de zbor, sistemele de supravietuire, scaunul catapultabil, gradul de survabilitate in lupta, software-ul, sistemele de planificare si debriefing al misiunii, antrenamentul pilotilor, piese de schimb si sprijin ethnic.

      Pachetele financiare:

Pentru oferta F16 a Lockheed-Martin, o exceptie a fost descoperita in Sectiunea 23 a Arms Export Control Act, ceea ce a permis Statelor Unite ale Americii sa extinda un imprumut catre Polonia direct din Trezoreia SUA. Astfel Defense Security Cooperation Agency a reusit sa acorde 100% din imprumut, versus 85% cat era permis prin regulamentul DELG. Rata dobanzii se baza pe nota Trezoreriei, in loc de nivelul pietei, facand finantarea foarte atractiva . In plus, la cererea Poloniei, Congresul american a autorizat o rata fixa la 5,8% pentru imprumutul pe 13 ani, in care majoritatea platilor au fost amanate pentru 8 ani, iar termenul de gratie de 5 ani.

Ne intrebam de ce oficialii romani invoca lipsa banilor in cazul unei achizitii de avion multirol, cand potrivit exemplului de mai sus banii necesari pentru tranzactie provin dintr-un credit furnizor care acopera 100% din valoarea tranzactiei, cu o perioada de gratie de 5 ani, rata similara cu creditele oferite de institutiile internationale si investitii din offset de peste 100% pe o durata de maxim 10 ani, investitii care probabil vor genera singure banii pentru plata ratelor creditului?!

 In aceasta situatie nu Romania este cea care trebuie sa gaseasca finantarea, ci furnizorul de echipamente, la rate mult mai bune decat posibilitatile actuale ale Romaniei de a se imprumuta pe piata internationala. Iar de aceasta data ar fi vorba de un credit foarte avantajos care sa mearga 100%-170%(cu offset) in investitii economice. Adica singurul tip de indatorare pe care Romania al trebui sa si-l permita! 

Termenii financiari ai echipei Saab Gripen au inclus sprijin guvernamental substantial si garantarea creditului de export, un consortiu de banci europene propunand o oferta conjugata de 100%, pe durata de 15 ani la o rata de 4,5%.

Partea franceza a oferit pentru Dassault Mirage 2000 un credit in proportie de 85% din valoarea contractului, iar mai tarziu de 100%, la o rata de 3,4% si o durata de 15 ani. 

     Offsetul oferit:

Polonia a elaborat o legislatie de offset deoarece avea nevoie de dezvoltarea industriei sale, in special cea militara, accesul pe noi piete a produselor poloneze, transferul de tehnologie moderna, cresterea potentialului de export, incurajarea cercetarii, dezvoltarea universitatilor si centrelor de cercetare-dezvoltare si crearea de noi locuri de munca, in special in regiunile cele mai afectate de somaj.

Oare nu acestea ar trebui sa fie si prioritatile permanente ale statului roman, care este dator sa gaseasca parghiile financiare, legislative, politice si diplomatice cele mai adecvate?!

Initial, offsetul solicitat era stabilit la 100% din valoarea achizitiei, pentru afaceri militare de peste 5 mil. Euro, insa in 2002 comitetul de evaluare a cerut ca acesta sa depaseasca 100%, acordand bonusul de 15 puncte producatorului care va depasi pragul respectiv.

In aceste conditii, oferta americana a fost prima clasata, fiind considerata cea mai simpla si de incredere: offsetul francez era de 3,8 mld. euro, cel suedezo-britanic de 7,5 mld. Euro, iar cel american de 9,8 mld. dolari. De asemenea, cifrei de offset i s-a aplicat un coefficient de multiplicare, dupa formula matematica descrisa in RFP: Valoare offset = Valoare nominala x Multiplcator, unde multiplicatorul varia intre 0.5 si 2 sau 2 si 5 (aplicabil in cazul interesului economiei, al securitatii nationale sau al apararii statului). Spre exemplu, in cazul unei oferte de offset de 12 mld. depuse de un competitor, partea poloneza o evalua la 7 mld.

Penalitatile in cazul neindeplinirii obligatiilor de offset, urca la 100% din valoarea obligatiilor de offset neachitate, cazul Poloniei fiind deosebit deoarece in majoritatea legislatiilor existente la nivel mondial penalitatile se situeaza la maxim 10%.

In acelasi timp, valoarea offset-ului direct nu putea fi sub jumatate din totalul contractului de offset!

Oferta de offset a Dassault era estimata la 82%, 3,8 mld. dolari, in timp ce estimarea poloneza era de 2,1 mld. dolari, din care 65% era destinat domeniilor militare si aero-spatial; asamblarea avioanelor Mirage urma sa se faca in uzina PZL de la Mielec; uzinele Mielec si Swidnik urmau sa fie furnizori exclusivi de piese pentru Mirage2000; Swidnik urma sa mareasca numarul de piese produse pentru jet-ul de afaceri Falcon si pentru prizele de aer de la Rafale; Dassault se oferea sa ia parte la programele PZL I-22 Iryda / Iskra 2 si sa asigure comenzi uzinelor de motoare si hidraulica Kalisz si Rzeszow.

Propunerea suedezo-britanica Saab-BAE de offset, de 7,48 mld. dolari si un pret al achizitiei de 3,15 mld. dolari, a fost initial estimata ca fiind cea mai generoasa chiar si tinand cont de rezultatul folosirii multiplicatorului de ajustare, suma finala evaluata de polonezi urcand la 4,7 mld. dolari. Se avea in vedere asamblarea finala a JAS-39 Gripen in Polonia, cu crearea a apoximativ 50.000 de locuri de munca directe si indirecte precum si furnizarea unor subansamble de catre uzinele Mielec si Swidnik. Alte investitii se indreptau catre ETC-PZL Aerospace Industries, constructori de simulatoaresi WZL-2 pentru un centru regional de mentenanta in colaborare cu Saab Aerotech Telub.

Varianta de offset propusa de Lockheed-Martin se cifra la 9,84 mld. dolari pentru o achizitie de 3,58 mld. dolari, polonezii cerand ca minimul de offset considerat 100% sa fie in acest caz 6,03 mld. dolari, ca valoare dedusa prin aplicarea coeficientului de multiplicare. Astfel offsetul a ajuns la 170% din valoarea programului, cel mai mare acordat vreodata. Guvernul american, spre deosebire de celelalte state, nu a participat la finalizarea acordurilor pentru offset, ceea ce a cauzat consternare partii poloneze. Insa polonezii au cautat fara incetare sa atraga guvernul american in aceasta afacere, fiind negociatori duri si cerand ca statul american sa garanteze ca Lockheed Martin isi vor indeplini obligatiile de offset. In mai multe ocazii, negocierile au fost la un pas de derapaj, polonezii fiind acuzati a fi interesati mai mult de forma acordului decat de substanta sa. In paralel, oficialii polonezi se intreceau in propuneri de investitii astfel incat principalii beneficiari sa se afle in propriile circumscriptii politice.

S-a ajuns la asemenea tensiuni in negociere incat afacerea secolului pentru polonezi parea sa ameninte viabilitatea Lockheed-Martin, iar ambasadorul SUA a intervenit punandu-si la dispozitie biroul sau pentru a ajunge la o solutie care sa satisfaca atat pretentiile polonezilor cat si necesitatile imediate ale Lockheed-Martin. Astfel, pentru detaliile finalizate la 18 aprilie 2003, la ora 4 dimineata, acordul de offset a fost semnat la amiaza, in aceeasi zi. Solutia finalizata prevedea o reducere a offsetului initial oferit de Lockheed-Martin, compensata de o esalonare avantajoasa pe o perioada de 10 ani.

Si cu toate acestea, nu factorul economic a fost cel care i-a sedus pe polonezi sa aleaga F16 si contractul cu Lockheed-Martin!

       Finalitate si urmari;

Formarea a 49 de piloti polonezi era inclusa in contractul de achizitie al Lockheed-Martin, training-ul continand:

·   cursuri de limbaj specific, proceduri si academie (cu durata 5-7 luni) la Defense Language Institute at the Lackland Air Force Base in San Antonio-Texas,

·   zboruri pe T38 Talon si simulator (pentru 6 luni) in cadrul 560th Flying Training Squadron/ 12th Flying Training Wing US Air Education & Training Command de la Randolph AFB in San Antonio-Texas/ Tucson Air National Guard (ANG) Base-Arizona / Vance AFB, Laughlin AFB, Columbus AFB si Moody AFB

·   abia apoi formarea propriu-zisa pe F16 si tactici specifice (13 luni, cu cate 80-100 de ore de zbor) in cadrul 195th squadron – 162nd Air National Guard Fighter Wing Arizona.

·   6 dintre piloti au primit cursuri pentru instructori de zbor a cate si 120 de ore fiecare.

Cursurile au inceput in mai 2005, cu primul lot de 7 piloti polonezi, costul unui antrenament pentru pilot fiind de 1,8 mil.$ iar al unui instructor de 3 mil.$. Planul prevedea formarea a unui total de 72 de piloti polonezi, din care ultimele generatii sa fie pregatiti in Polonia, la PLAF Academy din Deblin.

Pentru acomodarea noului multirol, bazele aeriene de la Poznan -Krzesiny si Lask au suferit modificari serioase, finantate din rezerva de stat, bugetul national, fondul NATO pentru 7 baze din programul NSIP si bugetul ministerului apararii, la un cost estimat de 1 miliard de zloti. Baza 31 AFB de la Poznan –Krzesiny trebuia echipata cu 32 de aparate F16, adica escadrilele 3 si 6 de vanatoare, iar celelalte 16 aparate urmau sa echipeze escadrila a 10-a de vanatoare de la baza 32 AFB Lask.

De retinut ca primii piloti polonezi capabili sa zboare pe F16 au fost apti de serviciu abia in iunie 2006, la mai mult de 3 ani de la semnarea contractului.

Primele avioane au fost livrate abia in noiembrie 2006, deci la 3 ani si jumatate dupa contract.

In consecinta Romania, daca ar semna achizitia in iunie 2012, abia la sfarsit de 2015 ar avea primii piloti activi pe F16.

In aceasta situatie, ar trebui avut in vedere un plan de rezerva pentru aproximativ 12 aparate F16 second hand, cu mai multe duble, care daca vor fi disponibile in urmatorul an si jumatate – doi, sa putem demara mai repede zborurile cu F16, inainte ca MIG-urile 21 sa ramana la sol. O varianta ar fi ca cea propusa de SAAB, de a oferi rapid cateva aparate in uz, de imprumut, pana cand vor sosi cele contractate.

    Lectii pentru Romania:

Cazul Poloniei, cu achizitia in valoare de 3.5 mld dolari a 48 de aeronave de lupta identice cu ce dorim si noi sa cumparam, potrivit declaratiilor oficialilor romani, avea potentialul de a crea prin offset, pe o durata de 10 ani, 50.000-60.000 de locuri de munca in industrie de tehnologii inalte plus industria orizontala, de sprijin (furnizori), toate in Polonia.

Pentru Romania, probabil ca la o suma echivalenta a investitiilor, numarul locurilor de munca ar trece de 60.000, iar acestea ar putea fi create in zonele cele mai defavorizate ale Romaniei. Foarte importanta este si contributia acestor locuri de munca de inalta calificare la PIB-ul Romaniei .

Resursele pentru a sustine o astfel de achizitie se creaza prin studiu, negocieri, legislatie si fiscalitate adecvate, asa cum se vede si din cazul polonez. Iar cu un credit furnizor la rate intre 2,5% si 5% plus perioade de gratie, pentru a da timp investitiilor sa devina productive, de 3-5 ani, asa cum au fost ofertele in cazul Poloniei, se poate crea numai prin offset.

Important este sa putem produce, pe nisele pe care le avem, arme si tehnologie de calitate acceptabila si la preturi mai bune decat importul, sprijinind si cresterea PIB. Intr-adevar, nu vom putea produce noi totul, dar putem avea anumite parti ale procesului de productie in tara. Polonia s-a tehnologizat prin offset si are linie de asamblare de motoare (si productia unei parti mici din piese) de avion, asambleaza elicoptere Sikorsky si isi permite cu tehnologia respectiva sa-si modernizeze propriile elicoptere PZL – W3 Sokol. De asemenea au investit in modernizarea altor sisteme de arme precum si in universitati si centre de cercetare, domenii in care si Romania ar avea nevoie de actiuni similare.

Intr-adevar, in acest moment Armata Romana nu-si permite arme de top (F16 nefiind un avion de top), insa avem nevoie de o combinatie eficienta a inzestrarii, obtinuta majoritar prin implicarea industriei autohtone, astfel incat armata romana sa reprezinte o forta care sa fie suficient de puternica incat sa descurajeze orice actiuni ostile.

In acest context, pe langa maximizarea offset-ului este foarte important ca macar acel minim de 20% din el sa mearga in tehnologizarea, competitivitatea, licentele sau infuzia de capital in scopul privatizarii sau al joint-venture-ului a ceea ce a mai ramas din industria noastra de aparare.

Acest tip de credit orientat catre dezvoltare si industrializare este singurul tip de imprumut pe care statul roman ar trebui sa-si permita sa-l faca in urmatorii ani!

Marius Zgureanu, 28 martie 2013