Comunicat nr. 250/04.11.2012

Ministerul Apărării Naţionale 
Direcţia Informare şi Relaţii Publice 
E-mail: presamapn@mapn.ro 
Contact: 021-319.60.22

COMUNICAT NR. 250 
Data: 04.11.2012 

COMUNICAT DE PRESĂ

Urmare a rezultatelor analizei efectuate de către comisia constituită prin ordin al ministrului apărării naţionale, Corneliu Dobriţoiu, pentru verificarea modului de acordare a gradelor şi înaintare în grad a ofiţerilor în rezervă din M.Ap.N, s-a dispus revocarea ordinelor de avansare sau acordare a gradelor în rezervă pentru cazurile din anii 2011 şi 2012, în care nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea 80/1995.

Situaţia ordinelor de avansare sau acordare a gradelor în rezervă, emise în anii 2011 şi 2012, şi care nu îndeplinesc condiţiile legale, este:

• persoane care au fost înaintate în grad în anul 2011: 316
• persoane cărora li s-au acordat grade în rezervă în anul 2011: 426
• persoane care au fost înaintate în grad în anul 2012: 77
• persoane cărora li s-au acordat grade în rezervă în anul 2012: 16 

Situaţiile nominale cu persoanele care au beneficiat de avansări sau acordări de grade în rezervă, în cazul cărora s-au constatat nereguli, sunt publicate integral pe pagina din Internet a Ministerului Apărării Naţionale, www.mapn.ro.

Totodată, au mai fost revocate ordinele de acordare de grade în rezervă, ca urmare a solicitărilor proprii, înaintate ministrului apărării naţionale, pentru Kövesi Laura-Codruţa, Turcescu Robert Nicolae şi Kelemen Ioan Hunor.

Biroul de Presă

Armata, reazem pentru naţiune

AL ZECELEA DISCURS

Armata, reazem pentru naţiune.

Năruirea zidirilor

„Nimeni nu va căuta un grad pe umăr în câmpul de luptă, atât timp cât îl poate obţine într-o antecameră”

NAPOLEON BONAPARTE,

Maxime şi Cugetări, 114.

Am avut privilegiul să cunosc bine această instituţie. Poate că este nimerit să spunem că Armata este mai mult decât o instituţie. Ea este tratată  sub această sintagmă în mod mecanic, îndeosebi atunci când se fac referiri la structura şi organizarea guvernamentală sau la ministerul ce poartă numele misiunii sale sacre: apărarea naţională. Dar Armata are personalitate proprie clădită din suma sacrificiilor sale, născută din identitatea numelor miilor de jertfiţi pe câmpurile de luptă, hrănită de speranţa unui neam întreg de-a lungul timpului istoric. Armata este şi astăzi reazem la greu nu doar ca reflex al conştiinţei unei naţiuni de sine recunoscătoare, ci mai ales ca menire nealterată, conservată de aceeaşi conştiinţă. Alături de biserica pământeană  Armata s-a constituit în nucleul mereu viu al revitalizării fiinţei naţionale făcând posibilă fie salvgardarea existenţei statelor româneşti, fie plămădirea unităţii lor definitive. Cu siguranţă că cel care a lucrat la Constituţia din 1991 a avut un subconştient luminat de harul dumnezeiesc, atunci când a individualizat Armata la articolul 118. Pentru-că a extras-o din grămada administraţiei cotropită de ariviştii politici punând-o cu dreaptă cumpătare sub suveranitatea poporului. Aşa ar fi trebuit să fie. Prin anii ”94-”99 se tot făceau simpozioane şi dezbateri care mai de care mai siropoase şi pline de izul cosmopolit al noilor „paradigme în schimbare”. Erau noii aparatnici de la Hans Seidel, Manfred Worner, Soros, Conrad Adenauer şi chiar George Marshall care pregăteau asiduu viitorii politruci, exegeţi ai unui model de gândire steril şi înstrăinat de nevoia reală a ţării. Eu însumi am achiesat cu tandră credulitate la „noile abordări” având convingerea că militarul trebuie să accepte procedural liniile directoare ale puterii politice, supunându-se organic legilor emise de puterea legitimă în exerciţiul funcţiunii. Nu aveam de unde să ştiu că mă aflam în faţa unei grave erori de percepţie a realităţii manipulată expert de noii propagandişti integraţionişti. Nu aveam de unde să ştiu, şi ca mine mulţi alţii, că miezul dur al conştiinţei naţiunii – intelectualul angajat – avea să devină un hibridat de drept comun, un gangster fără de pistol care participă cot la cot cu bandiţii de preerie la spargerea băncilor. Nu aveam de unde să ştiu, şi ca mine mulţi alţii, că al doilea reazem de naţiune – Armata -  avea să fie ţintă fixă pentru cei dinăuntru vânduţi, şi mai ales pentru cei dinafară cumpărători, descompunând-o până l-a insignifiant, decapacitând-o până la lipsă de reacţie şi rebotezând-o în cele din urmă până a nu mai fi românească. Ba, chiar pe timpul unei guvernări liberalo-socialiste de tristă aducere aminte se scosese atributul de „naţional” din denumirea ministerului apărării! Până unde s-a ajuns cu iniţiativă personală a slugărniciei colective. Pentru că, vezi doamne, apărările nu mai sunt „naţionale” atâta timp cât noi vom fi în alianţa nord atlantică! Aceată formă de slugărnicie jenantă, până şi pentru noii stăpâni, şi-a pus amprenta pe fizionomia comportamentală a ofiţerului român. Căderea sub greaua influienţă a unui politicianism gudurist, chitit numai pe succes nemeritat şi imediat, a făcut din profilul militarului de profesie un contur contorsionist, dispus la „figuri” de balet pe sârmă pentru a supravieţui hachiţelor politrucilor civili. Militarilor le-a fost dat în cap cu textul liberschimbist al controlului civil asupra structurilor de forţă până când aceştia au început să renunţe la rigoarea meseriei însuşindu-şi metoda lascivă a cocotelor de cabinet. „Jmecheria” cu controlul civil, în fapt un act procesat şi până în 89 de camarila comunistă, a substituit necesitatea cu necesarul. Adică, controlul civil a luat forma controlului de către civili a acestor instituţii, şi nu atât la vârful reprezentării politice cât mai ales în mecanismele dure ale procesării deciziei militare. O hoardă de trepăduşi, odrasle ale potentaţilor, cărăuşi de tavă cu pahare de wisky şi cafele la ibric, aveau să aterizeze pe posturi consacrate a fi ocupate de profesii strict militare. Consilieri pricăjiţi şi consiliere sulemenite şi-au găsit locul pe la cabinete de secretari de stat, ba chiar până şi la cabinetul „şefului cel mare” al semegheului; directori stafidiţi şi directoriţe plăpânde, dar cu dare de seamă aleasă, au invadat structurile de înzestrare, de politici publice, chiar de analiză politică şi strategii operaţionale, şi de ce nu, cele de imagine publică, secretariat general, logistică şi nu în ultimul rând structurile de management al resurselor de toate felurile, cu predilecţie cel al resurselor umane. Trai, neneacă, nu glumă! Totul a devenit „civilit” cu mare dare de mână pentru acoliţi şi datornici. Invazia nu a rămas însă, fără urmări imediate. Bugetul gemea sub greutatea balastului acumulat. De undeva trebuia redusă acestă armată, „numeroasă” şi „ineficientă”, şi pentru ca treaba să fie în ton cu politica zilei, s-a trecut la o restructurare drastică prin trimiterea acasă a mii de ofiţeri, maiştri şi subofiţeri,  sub acoperirea legii disponibilizării de necesitate. Dar acestă disponibilizare nu a făcut nici pe departe o aşezare a corpusului militar. Dimpotrivă. Tăierile cele mai grave s-au făcut la structurile de bază, la nivelul unităţilor operative şi al statelor majore al unităţilor şi marilor unităţi tactice. S-a ajuns până la inacceptabila  situaţie de a se fractura lanţul de comandă-control şi a dispariţiei de pe acest lanţ al omologilor corespondenţi. Am folosit termenii tehnici de construcţie a sistemelor militare, chiar dacă cititorului neavizat îi va fi mai greu să le înţeleagă, dar este un limbaj al profesiei de credinţă şi nu putem să nu exprimăm întocmai esenţa demersului. Cu riscul de a fi acuzat de ermetism, îmi asum aceste abordări pentru că ele sunt realităţi consumate care ne dau explicaţia situaţiei la zi. Anume, la ce s-a ajuns! La o gravă disproporţie dintre necesarul de execuţie şi structurile birocratice. O hidrocefalie structurală la nivelul conducerii ministerului a blocat procesul decizional oportun, a divagat infructuos în birocratism zelos şi excesiv cu repercursiuni grave în fundamentarea soluţiilor competitive. Reţeaua invizibilă a intereselor politicului a deturnat necesităţile reale ale armatei către zone obscure, adesea în concubinaj cu corupţia şi crima organizată. Afaceri cu programe netrebuincioase, adesea depăşite, cochetării cu reţele dubioase în vânzări de armamente, achiziţii directe de tehnică navală în stare de avarie, modernizări ale avioanelor cu resursele consumate, implementări preferenţiale ale unor sisteme de transmisiuni, redislocarea arbitrară a comandamentelor în teritoriu însoţită de desfiinţarea discreţionară a marilor unităţi zonale, sunt tot atâtea explicaţii ale acestui melanj periculos dintre interesele exterioare pernicioase şi nevoile reale ale instituţiei militare, în fapt ale naţiunii române. Pentru politicienii zilei Armata este ca o cocardă tricoloră pe care şi-o pun la butonieră cu ocazia evenimentelor festive. Şi mai este Armata Română un tributor de morţi pe câmpurile de luptă ale altora pe care îi avansăm „post mortem” şi îi trecem pe marmora neagră a câte unui monument ridicat în parcuri de promenadă. Nu mai este mult până când ministerul apărării naţionale va ajunge ministerul funeraliilor naţionale! Mai nou am observat că fiecare „familie” politică îşi produce ceremonialul la monumentul preferat. Unii la Academia Militară, alţii la Parcul Carol şi mai nou la Palatul Copiilor. Nu ar fi nimic rău în a celebra sau comemora eternitatea eroilor! Numai că sectarismul politic îi face pe unii să nu participe la ceilalţi. Fiecare cu eroii lui! Asta am ajuns! Dar dincolo de aceste aspecte, îndeobşte ştiute, ceea ce m-a pus sub grea tristeţe este spiritul de corp al oastei. Puterea unei armate, mai presus de numărul său, vine din coeziunea sa, din abnegaţia ca formă manifestă a datoriei necondiţionat împlinite. Corpul viu al unei armate se deosebeşte de orice altă organizaţie umană. A compara Armata  cu ministerul educaţiei sau industria mineritului, cu tot respectul care-l port pentru ambele categorii de profesii, este o gravă şi periculoasă eroare. Insist pe acest subiect pentru a preveni intervenţia patibulară a vreunui excrement ideologic care a făcut spectacol mediatic pe seama oştirii noastre. Din respect pentru camarazii militari, nu-i dau numele. S-a ajuns la inhibarea spiritului de corp ca urmare a unei politici stânjenitoare pentru guvernanţii ultimilor ani, ca să nu-i spunem de-a dreptul idioate, în ceea ce priveşte statuquo-ul militarului, indiferent de gradul său.  Am făcut de mai multe ori afirmaţia că militarii nu trebuie să fie în topul ştirilor şi nici în clasamentele de notorietate. Cu cât se dau mai puţin în spectacol, cu atât este mai bine pentru ei şi pentru ţară. Calitatea lor se apreciază nu după cum se prezintă în faţa camerelor de luat vederi sau în pa­ginile jurnalelor, ci după modul cum îşi fac datoria. Cea mai bună protecţie a unei armate este să fie lăsată să-şi facă treaba – spunea un general englez. Ori treaba unei armate este aceea de a fi gata în orice moment să riposteze faţă de orice agresiune asupra naţiunii. Iar treaba militarului este să ştie să aducă victoria de pe câmpurile de bătaie chiar dacă pentru acest lucru trebuie să și moară. Să moară fără regrete! Dar pentru cine şi pentru ce? În 1940 armata franceză a fost pe punctul de a nu se putea mobiliza. Starea de corupţie a guvernărilor, prostituţia politică şi dezinteresul faţă de populaţie i-au făcut pe foarte mulţi francezi să nu se prezinte la centrele de mobilizare. Tinerii chiar refuzau ostentativ această obligaţie, pe care considerau că nu mai este a lor. Pe zidurile Parisului puteai vedea oriunde sloganul „pour qui? pour qoi”(pentru cine? pentru ce?) Da, cu adevărat pentru cine şi pentru ce să-ţi dai viaţa? Când tu nu mai reprezinţi decât un cod de bare pregătit pentru a fi scos din evidenţe! Aici este marea bubă, domnilor guvernanţi! Aţi reuşit să faceţi în câţiva ani ceea ce nu au reuşit să facă ocupanţii în mai bine de o jumătate de secol. Aţi desfiinţat spiritul de sacrificiu şi abnegaţia. Aţi ucis sursa eroismului pentru cauza naţională. Pentru că aţi ucis orice cauză şi ideal naţional. Tot speraţi că va fi mereu pace. Să dea Dumnezeu aşa să fie. Dar uitaţi-vă numai de unde vine ciuma duşmăniei. Uitaţi-vă că inamicii cei mai feroce sunt creaţi de voi înşivă, prin neglijenţă, desfrâu şi trădare. Inamicii sunt printre noi şi se lăfăie în ospeţele pe care le oferiţi din truda acestui popor. Aţi făcut tot ce v-a stat în putinţa voastră silnică să faceţi din profesia de militar un rău, cumva necesar, iar ofiţerii să fie percepuţi ca nişte paraziţi „în două cizme”, crescuţi la muncile agricole, minerit sau canal, după spusele unui patentat idiot şef de partid. O ţară care îşi tratează astfel ofiţerii merită de a fi umilită, la rându-i, în acelaşi mod. Ceea ce ni se întâmplă deja, zilnic!

Condiţia generalilor şi ofiţerilor superiori români este stânjenitoare, pentru  că aţi indus în percepţia socială condiţia lor de… vătafi, caporali cu vipuşcă sau urmaşi ai lui Moş Teacă şi nimeni nu face nici un fel de gest pentru a ieşi dintr-un astfel de con de umbră şi de dispreţ. Nici dinspre clasa politică, nici dinspre compo­nenta intelectuală, şi din nefericire, nici dinspre cea militară, unde îl includ şi pe preşedintele ţării. Fiecare din voi, domnilor politicieni, din 1990 încoace, nu aţi făcut altceva decât să transformaţi gradul de general într-o monedă de schimb, într-o recompensă de fidelitate, într-un instrument de manipulare şi o convenabilă cumpărare a tăcerii. Criteriile stabi­lite pentru astfel de avansări, ca şi practicile folosite, sunt bizare, absconse, ar­bitrare şi nu fac altceva decât să accentueze şi mai mult dependenţa parti­zană de politic a profesiei de militar. De aici vin umilinţa şi degradarea morală ale milita­rilor. Aţi adus în interiorul acestei caste viciul care a cancerizat ţara. Ori, îndreptarea nu poate veni, în asemenea condiţii dinspre cei care au compromis-o. Mă consolez cu şansa noastră de a fi în structurile Alianţei. Pentru că o asemenea structură ar trebui să reacţioneze corectiv cât de repede posibil. Şi fără menajamente. Mai marii zilelor noastre ar fi trebuit să ştie că partenerii din alianţă ţin mult la armatele lor. Cu atât mai mult, integrarea armatei nu ar fi trebuit conjugată cu diminuarea rolului său de păstrătoare a mândriei şi demnităţii naţionale ori cu transformarea sa într-un element subsidiar cu sarcini periferice în operaţiile conduse de mai marii zilei. Iată de unde vehemenţa mea împotriva desconsiderării acestei instituţii-simbol în care Naţiunea, de la Domnitorul Cuza încoace, a învestit propria istorie şi identitate.

Dar nu numai cei în uniforma trupelor sunt victima colectivă a acestui sistem căpătuit. Nu-mi arog atribuţii peste limita cunoaşterii reale a lumii celor în alte uniforme dar condiţia funcţionarilor cu statut special, mai de-a dreptul, a poliţiştilor de toate gradele, a forţelor militare din alte instituţii de forţă decât Ministerul Apărării Naţionale, şi se ştiu care sunt acelea, slavă domnului, este la fel de precară, dacă nu cu mult mai rea. Dependenţi de mogulii politici locali, de dirigenţii de la centru dar mai ales de primarul înţepenit în funcţie prin mecanisme electorale parşive, supravieţuiesc prin obedienţă încărcată de umilinţe de tot felul, reconfigurându-se, din spirit de conservare, din apărători ai legii şi ordinei în complici ai corupţiei şi capriciilor înstăpâniţilor. Dacă adăugăm faptul că mulţi dintre cei intraţi în sistem au fost cooptaţi, pe uşa din dos, fără niciun criteriu profesional, fără un anume profil de demnitate personală, fără conduită instituţională, ne explicăm de ce rata defectelor este atât de mare şi de ce indicele de încredere în securitatea publică este ruşinos.

Nici serviciile speciale nu se simt prea bine. Din resursă de imunitate informativă a naţiunii sunt pe cale să se transforme în prestatori de servicii private, pentru potentaţi! Lăsaţi de izbelişte din punct de vedere legislativ prin dese şi repetate amânări parlamentare, acestea funcţionează pe principiul minimei rezistenţe şi a autoprotecţiei cenzurate. Apoi caruselul diseminării informaţiilor îl face pe ofiţerul specialist, indiferent în ce structură activează, vulnerabil faţă de chiar ţinta informativă. Este pus în lumina publică, contrar cutumelor profesiei! Decizia departamentală, dar nu de puţine ori chiar cea strategică, este surdă la produsul analizei informative, discreţionară şi arbitrară, iar rezultatele se văd în planul eşecurilor diplomatice, economice şi financiare, în cele două planuri. Nu spun deocamdată şi militare pentru că îmi rezerv o ultimă resursă de speranţă. Puterea unei naţiuni constă, dincolo de potenţialitatea sa integrată, în capacitatea de a valorifica rapid, prin informaţie, stările şi situaţiile de oportunitate. În Românica noastră, vorba unui drag mie prezentator de presă, se hotărăşte astăzi pentru alaltă-ieri! Caducitatea decizională este rateul zilnic al progresului, iar grimasa neputinţei în faţa unor realităţi care mereu  sunt înaintea noastră cu cel puţin o etapă istorică se ambalează în câte o glumă răsuflată sau rânjete lamentabile. Para”blegia” la care făceam trimitire nu vine din lipsa puterii ci din incapacitatea actului de voinţă. Ori a vrea nu este suficient fără a şti cu exactitate şi rigoare coordonatele ţintelor naţionale. 

Așadar, domnilor guvernanți din toate zările și din toate timpurile! Nu uitați! Armata, alăturată celorlate instituţii de forţă, trebuie să redevină acel reper de încredere al societăţii în ansamblul ei, care poate da temei mândriei de a fi român şi poatet să rămână, pe mai departe, un argument convingător şi un instrument descurajant la îndemâna naţiunii, în situaţii critice. Dar pentru a deveni aşa ceva este mai mult decât nevoie ca întregul sistem al instituţiilor de forţă să fie extrase de pe taraba murdară a partidelor politice!

General(r) dr. Mircea Chelaru

Din cartea ”România Moluscă” ed. SEMNE, București,  2012

SCMD sustine demersul MApN de verificare a modului de acordare a gradelor militare in perioada 2010-2012

Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Informare şi Relaţii Publice
E-mail: presamapn@mapn.ro
Contact: 021-319.60.22

Comunicat nr. 155
Data: 03.08.2012

COMUNICAT DE PRESĂ

Comisia constituită în baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M 66 din 22 iunie 2012, cu atribuţii în verificarea modului de acordare a gradelor şi înaintare în grad a militarilor în rezervă, în perioada 2010-2012, a finalizat verificarea acordării gradelor militare în anul 2012, respectiv 2011, rezultatele fiind următoarele:

În cursul anului 2012 au fost 205 cazuri de avansări sau acordări de grade în rezervă, din care:
- 19 situaţii de acordare de grade în rezervă, din care 16 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 84,2% din total;
- 186 de situaţii de înaintări în grad în rezervă, din care 77 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 41,4% din total.

În cursul anului 2011 au fost 1.257 de cazuri de avansări sau acordări de grade în rezervă, din care:
- 534 de situaţii de acordare de grade în rezervă, din care 426 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 79,7% din total;
- 723 de situaţii de înaintări în grad în rezervă, din care 316 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 43,7% din total.

În toate situaţiile a fost constatată nerespectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în "Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 105/2002.

Precizăm că această comisie a realizat o analiză statistică a numărului de grade acordate şi a temeiului legal şi nu o analiză a persoanelor care au beneficiat de acordarea de grade.

Prin ordin al ministrului apărării naţionale, perioada de verificare a gradelor a fost extinsă până în anul 1990.
Situaţia nominală a persoanelor în cazul cărora s-au constat nereguli a fost înaintată, de către comisie, ministrului apărării naţionale, care va dispune, în consecinţă, măsurile care se impun.

De asemenea, urmare a numeroaselor solicitări ale mass-media, situaţiile vor fi postate pe pagina din internet a Ministerului Apărării Naţionale, www.mapn.ro.

Biroul de Presă

 

Iata cateva nereguli care trebuie cercetate:

 

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu

Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a publicat, vineri, lista avansărilor în grad din 2011 şi 2012 în care au fost constatate nereguli, printre numele cu probleme fiind şi guvernatorul Mugur Isărescu sau fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu.

În listele MApN se află persoanele în cazul cărora au fost acordate grade militare în rezervă ori s-au realizat avansări în grad în rezervă, în 2011 şi 2012, fiind constatate nereguli de către minister.

Între cei menţionaţi în listele MApN se numără guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, care a obţinut în 2011 gradul de colonel după ce fusese locotenent.

Un alt caz, tot din 2011, este al fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, a ajuns din locotenent, maior la gradul de colonel. Totodată, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a primit gradul de colonel din statutul de absolvent. Aceeaşi situaţie este în cazul procurorului general Laura Codruţa Kovesi, care a obţinut gradul de locotenent-colonel, anterior fiind absolvent.

De asemenea, fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar, a obţinut în 2011 gradul de colonel, după ce îl deţinuse pe cel de locotenent-colonel, potrivit Mediafax.

2012 - Listă avansări în rezervă, cu nereguli

2012 - Listă acordări grade în rezervă, cu nereguli

2011 - Listă avansări în rezervă, cu nereguli

2011 - Listă acordări grade în rezervă, cu nereguli

Colonelul Aliodor Manolea

În plus, în listele de la MApN apar inclusiv psihoterapeutul Aliodor Manolea, care în 2011 din căpitan a devenit colonel, dar şi analistul Bogdan Chirieac, ajuns de la caporal la colonel.

Totodată, în situaţia prezentată de Ministerul Apărării pentru avansările în grad din 2011 mai figurează primarul Buzăului, Constantin Boşcodeală (de la locotenent la căpitan), senatorul independent Chirvăsuţă Laurenţiu (de la locotenent-colonel, la colonel), fostul primar de Botoşani Cătălin Flutur (de la sublocotenent la colonel), dar şi fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur (de la locotenent -colonel la colonel).

Pe listele din 2011 mai apare fostul şef al ANI, Cătălin Macovei (de la maior la locotenent-colonel), fostul secretar de stat în Ministerul Muncii, Nicolae Ivăşchescu (de la locotenent-colonel la colonel), fostul şef al TVR, Alexandru Lăzescu (de la locotenent la colonel), senatorul UNPR Ovidius Mărcuţianu (de la sublocotenent la locotenent-colonel), deputatul Eugen Nicolicea (de la locotenent-colonel la colonel).

De asemenea, procurorul şef al DIICOT, Codruţ Olaru, a fost avansat de la gradul ca caporal, la cel de locotenet colonel. Ulterior, i-au mai fost acordate grade în rezevă ajungând colonel.

Pe lista MApN mai apar primarul din Piteşti, Tudor Pendiuc (de la locotenent la colonel), deputatul Cezar Preda (de la locotenent la colonel), fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon (de la locotenent la colonel), actualul primar de la Slatina, Darius Vâlcov (de la sublocotenent la maior).

Emilian Schwartzenberg, devenit locotenent colonel

Şi fostul director Metrorex, Gheorghe Udrişte, a obţinut gradul militar de colonel, după ce fusese locotenent.

Totodată, în 2011 au mai fost acordate grade şi fostului ministru de Finanţe, Bogdan Drăgoi (absolvent de studii superioare devenit maior), deputatului Nicolae Păun (de la soldat la locotenent colonel), senatorului PDL Ion Ruşeţ (de la caporal la colonel) şi deputatului PDL Alin Trăşculescu (de la fruntaş la locotenent-colonel).

De asemenea, în lista înaintărilor în grad în rezervă din 2012 mai apar fostul preşedinte al CJ Iaşi, Constantin Simirad, care din sublocotenent a devenit colonel, dar şi fostul primar al sectorului 6, Cristian Poteraş, devenit din locotenent-colonel, colonel.

Pe lista celor care au primit grade în rezervă în 2012 apare Emilian Schwartzenberg, care a devenit, de la absolvent de studii superioare, locotenent colonel. Şi realizatorul TV Vlad Enăchescu a obţinut grade militare, în 2011 ajungând de la absolvent sublocotenent.

De asemenea, foşti membri ai echipei de fotbal Steaua - generaţia '86, apar pe listele cu avansări în grad cu nereguli din 2011. Este vorba de Miodrag Belodedici (de la locotenent la colonel). Gabi Balint (de la căpitan la comandor), Ladislau Boloni (de la sublocotenent la colonel), Helmut Duckadam (de la maior la colonel), Adrian Bumbescu (de la locotenent-colonel la colonel), Ştefan Iovan (de la căpitan la colonel), Victor Piţurcă (de la căpitan la comandor).

Pe lista MApN mai apare şi Gheorghe Hagi (de la soldat la colonel) şi Dumitru Stîngaciu (de la căpitan la colonel).

 

I N M E M O R I A M : Lt. Col. HUȚANU ION, ȘEF DE STAT MAJOR, B. 193 Gr. GALAȚI - U L T I M U L V E T E R A N

1. A trecut un an de la decesul, în 27.03.2011, al lui Frank W. Buckles (110 ani), ultimul veteran din Armata SUA participant la Primul Război Mondial (între timp, s-au stins și ultimele 2 veterane cunoscute în lume ale conflagrației menționate, care au luptat în Armata Marii Britanii). Evenimentul a fost relatat pe larg: participarea la funeralii a Președintelui și Vicepreședintelui SUA, drapele coborîte în bernă pe toate clădirile federale și ambasadele SUA, rezoluție a Senatului SUA dedicată veteranului, servicii religioase, onoruri militare, drapelul SUA înmînat fiicei. Solemnitate care a prilejuit, de fapt, comemorarea întregii generații a războiului.

RESPECT, RESPECT, NESFÎRȘIT RESPECT! Atitudine pentru care SUA merită toată prețuirea.  

2. Acum să vă povestesc și urmarea (SF), necunoscută marelui public, dar posibilă (oare?).
Închideți ochișorii, strîngeți din genuțe, relaxați-vă profund, numărați calm din 0,0231 în 0,0321 pînă la 10000, apoi lăsați mintea să zburde liber...

Imaginați-vă că, inspirat de atitudinea deosebit de tranșant-respectuoasă a actualului regim politic românesc față de bravii oșteni activi și rezerviști ai Țării noastre și îmboldit, mai cu seamă, de succesul cu răsunet mondial al reformei salarizării și pensiilor acestora, președintele Obama ar face un turneu național/internațional, după onorarea locului de veci al veteranului decedat (Dumnezeu să-l odihnească, mare noroc a avut că n-a trăit pe la noi – nu mai apuca el 110 ani, neam!). Ar vizita cîteva baze militare din SUA, spitalele veteranilor, precum și principalele teatre de operații unde sunt dislocate efective ale Armatei americane angajate în lupta împotriva terorismului și pentru sprijinirea democrației.

În alocuțiunile rostite cu respectivele prilejuri, dur, dar și fără menajamente, președintele SUA, înalți oficiali de la Pentagon și din Secretariatul pentru Problemele Veteranilor (echivalent la noi cu Administrația Cimitirului Ghencea Militar), precum și lideri importanți ai asociațiilor de foști luptători, ar releva liniștiți, cu îndreptățit calm capitalist (deoarece modelul a fost, deja, validat cu succes în România, important partener al SUA/NATO și exportator calificat de bune practici planetare), efectele devastatoare ale crizei economice pe care a traversat-o țara lor și ar semnala, totodată, riscurile revenirii necazurilor. Acestea au pus/pun/pot pune la grea încercare bugetul Apărării, ceea ce ar solicita măsuri financiare ferme de austeritate în întregul organism militar. De fapt, ar fi vorba, ca și la noi, despre un nou episod al eternei povești a grelelor moșteniri. Vezi Doamne, administrațiile anterioare, prin suite de politici populiste ar fi crescut, care mai de care, succesiv, prin pomeni nesăbuite (cu tentă vădit electorală), salariile militarilor activi, precum și pensiile veteranilor, la niveluri de nesuportat pentru societatea americană, astfel încît, în prezent, acestea îmbracă un veritabil caracter de lux și nesimțire ordinară.

Devine, astfel, inacceptabil pentru comunitate și, în esență, pentru contribuabili, ca Armata să se plimbe lela/creanga prin lume, să-și „loisireze” oamenii lăsîndu-i să joace pe viu pac-pac și jocuri video cu împușcături, să se dea cu avionul și cu vaporul. Iar pentru tot acest desfrîu, militarii să mai fie și plătiți cu sume exorbitante (se zvonește că piloții de aeronave de pe portavioane au salarii anuale mai mari decît Președintele SUA, dar acesta din urmă, culmea, nu a protestat, încă!!!). Mai mult, sînt răsplătiți cu pensii sfidătoare pentru bunul simț comun (că nu se mai satură, pensionarii ăștia ai lor, zău așa!). Nu este normal, deci, ca simplul fapt al alegerii și profesării unei meserii în care, întîmplător, dar numai întîmplător, se mai și moare cu sutele de mii în timpul și din cauza ei, să nască o castă de sinecuriști, de favorizați îmbuibați, și întreținuți jenanți. Situația asta nu mai poate continua!

Așa încît, Congresul aprobă unanim (ei, din fericire, nu îi au pe cei 322 de gigi-contriști) diminuarea, de urgență, cu 25%, a salariilor militarilor activi, eliminarea sporurilor, primelor, bonusurilor, inclusiv de campanie etc., precum și recalcularea, revizuirea și, în final, regularizarea pensiilor (cei 3 R ai succesului, potrivit avangardistei expertize românești în materie) pînă la aducerea acestora către nivelul minimei subzistențe. Nu că ar fi o problemă, deoarece, în majoritate, militarii SUA au parcurs stagii dure de pregătire pentru supraviețuire. (În România, nici atît nu există impedimente - instinctul de supraviețuire este un dat mai mult decît genetic și un fapt ancestral de spiritualitate și cultură populară. Primele lecții de perfecționare sînt absorbite cu nesaț încă de la sîn – vezi decrețeii, și, mai nou, povestea concediilor și a indemnizațiilor pentru mame etc.)

Sumele astfel economisite ar fi exclusiv investite în cucerirea, civilizarea și dezvoltarea infrastructurii Vestului Sălbatic (ex. autostrăzi făcute cu firma Bechtel la ea acasă!!!; noi cazinouri populare de tip economat în LA) și la reconversia profesională a multor mii de vînători americani nativi, cowboys și cowgirls aferente.

Corelativ, ar urma și importante reduceri de efective - adică, dintr-o grupă de pifani sînt ușuiți acasă 1-2 G.I.s, nu contează cine fiindcă situația din teatre s-a cam stabilizat; dintr-un echipaj de avion cu dublă comandă 1-2 zburători, căci pot fi trimise în misiuni și aeronave fără pilot; pe distrugătoare rămîn numai vîslașii ca să poată aduce navele în porturi șamd. Resursele umane disponibilizate sînt sortite campaniilor agricole, mineritului, canalelor, transmunților lor diverși, caselor poporului american, toate acestea cu efectul benefic pentru societate al activării subite a bursei job-urilor (s-ar îndeplini, astfel, și un angajament prezidențial privind creșterea gradului de ocupare a forței de muncă).     

Ca urmare, mai întîi, măsurile menționate se pun în discuția societății, fără un răsunet deosebit (credem noi) cu excepția reacțiilor destul de ferme ale celulelor Al-qaida și ale sindicatelor crimei organizate - rămîn fără obiectul muncii! Astfel, unii amenință cu abandonarea în masă a cursurilor de planorism, chestie similară falimentului tuturor aerocluburilor SUA și cu diminuarea amenințării teroriste. Ceilalți cu reducerea prostituției și distribuției de droguri pe o perioadă nedeterminată, fapte ce pot perturba grav activitatea Guvernului, armatei, poliției și, de fapt, a majorității agențiilor federale. De asemenea, în semn de protest, hackerii români blochează timp de 10 minute site-urile pedofililor americani și sistemele de operare de la rețelele fast food, ceea ce mai înviorează, puțin, atitudinea civică.

Apoi, situația s-ar supune, în sfîrșit, atenției militarilor/veteranilor, mai puțin a celor netransportabili, a lobotomizaților complet și a cîtorva generali incapabili să înțeleagă din prima progresul. Acestora, explicațiile necesare li s-ar da ulterior de către niște tipi școliți la Guantanamo, pînă la însușirea completă a problematicii.

Dezbateri responsabile se inițiază, astfel, în bazele militare, dar și pe front, printre gloanțe, explozii de mașini capcană, nori de tampax și perfuzii cu bloody mary. Predominant este climatul de o religiozitate molipsitoare. Crește exponențial sentimentul ecumenic avînd ca efect reconvertirea interconfesională – de la iudaism la islam și invers – e cea mai simplă variantă, toți fiind circumciși. Apoi, concomitent, de la creștinism la iudeo-islamism, puțin mai dureroasă etc. Aproape că se sistează divorțurile, mai puțin cele politice.

Problematica în discuție este, totodată, tratată cu entuziasm de către întreaga presă transatlantică, pe baza tonului dat de... nu ești pe CNN, nu exiști.

Se desființează, prin autodizolvare voluntară, numeroase asociații ale rezerviștilor, precum și un partid satelit celui prezidențial, creație disperată, ca și la noi, a unui general cu 8 stele în total, fost secretar la Apărare, spre a nu exista tentația, măcar, a opoziției stupide la vrerea ce pohtește șeful statului (iată că noi, românii, nu sîntem în stare de un asemenea gest cetățenesc, sublim în simplitatea sa).    

Reacții interesante parvin pe wikiLeaks de la membrii echipei care a participat la acțiunea de capturare a lui Osama. Aceștia declară la unison (deoarece ei cîntă-n strună întrunit, ca formațiile mixte de balalaice/mandoline/kalașnikoave) că, întradevăr, salariile lor nu numai că sînt de lux, neavînd nici o justificare în riscuri și privațiuni reale, ci chiar luxuriante, iar pensiile de-a dreptul ticăloșite (în acest context, „ticăloșite” este comparativul de superioritate pentru „nesimțite”).

Mediul academic (Harvard, MIT, Yale șamd) nu rămâne nici el în afara dezbaterii. Cercetări ample multidisciplinare (cu durate și intensități similare celor care nasc la noi ideile prezidențiale reformatoare, adică instantanee) relevă faptul că, la urma urmei, rolul primordial al sistemului pensiilor, al acestui tip perimat de mită socială, este de a netezi calea și urgenta deplasarea organizată spre Arlington și nu de a împovăra inutil statul cu grija moșnegilor/babelor veterani/veterance (aici se bagă, de regulă, și citatul, clasic de acum, cu „ieșirea naturală din sistem”, preluat, via Prof. Univ. Dr. Boc, de către doctrina internațională de domeniu).

Reacția predictibilă a masei militarilor/veteranilor este fermă și unitară: „da, am fost niște profitori nenorociți, luzări, bulșiți și madărfacărși ordinari! Dar ne cerem iertare de la Națiune, de la Părinții Fondatori, Constituție (inclusiv de la amendamentele acesteia), „Old Glory” și de la bancnota de 1$ cu triunghi și ochișor, simbolul, de fapt, cel mai puternic al Țării tuturor posibilităților. Este un „must do” să returnăm societății foloasele necuvenite, inclusiv din urmă, deoarece principiul neretroactivității legii este specific societăților arhaice, tribale, inșilor cu adevărat troglodiți, cum sînt, de fapt, românii ăia, care nici acum nu înțeleg mare lucru din rafinamentul filosofiei juridice de tip nou ce flexibilizează contorsionistic instrumentele normative – ‘de la fiecare după nevoile statului, fiecăruia după posibilitățile statului’ ”.

Protestele sporadice și cele cîteva voci izolate din societatea civilă, care, orice ar fi, dezavuează tradițional măsurile financiare, indiferent de obiectivul lor declarat, sînt rapid reduse la tăcere cu sprijinul Homeland Security și subsidiarelor  CIA, FBI, NSA și chiar ETC. Și în acest caz, este determinantă asistența din partea personalului Comunității de Informații din România, infiltrat, undercovered, în rîndul belelelor ălora de pensionari militari conaționali care, de la nivelul lor de rîme fără conștiință socială, s-au apucat ei să vocifereze cînd li s-a impus binele cu o atît de duioasă anasînă.

Un fenomen colateral, dar firesc, totodată, generat intrinsec de situația descrisă este explozia de patriotism în rîndurile militarilor/veteranilor, nemaicunoscută de pe vremea Ofensivei Tet (vezi războiul din Vietnam). Guns n’ roses don’t cry, armata fraternizează cu populația; crește numărul celor care solicită expres reducerea soldelor personale și renunță definitiv la pensii în beneficiul complexului militar industrial. Curg fluxuri de donații ale militarilor/veteranilor către Federal Reserve Bank cu solicitarea redistribuirii spre marea finanță ce trebuie permanent salvată. Se relansează creditarea ipotecară la nivel național prin contractarea de către militari/veterani a sumelor necesare pentru returnarea foloaselor primite necuvenit și sporește pe piață cererea de însemne naționale. Simpla producție de stegulețe, bandane și insigne pare să restarteze, ea singură, economia americană și acest fapt se datorează, evident, tot sacrificiului militarilor/veteranilor.

Măsuri de același tip sînt anunțate instantaneu, unele chiar în avans, și în Marea Britanie, guvernul în exercițiu exploatînd excelent situația creată. Monarhia își întărește poziția și imaginea publică, mai dihai decît cu prilejul pătrunderii prin ulucă, în oborul regal, a unei cămile și adoptarea acesteia de familie, gest greu de admis în vremurile victoriene.

Regina copiază, în mod tradițional, cum face de vreo 7-8-9 șefi de stat americani încoace, și comportamentul actualului Președinte Obama, dar introduce și inițiative proprii, mai pe specificul/gustul insular. Ordonă, spre exemplu, cu scopul optimizării cheltuielilor și al reechilibrării bugetare,  scurtarea la o palmă a lungimii kilturilor purtate de regimentele scoțiene (știți, probabil, că, pe dedesubt, băieții nu prea pun lenjerie intimă, aceasta nefiind prevăzută în normele de echipare). După care hotărăște ca efectivele să defileze, zilnic, prin fața Curții Regale să vadă toți că Imperiul are, încă, big balls (reamintim, în context, că în forma sa modernă football-ul s-a inventat în Marea Britanie cu tot cu huliganii săi).

Între femeile din suita regală, pe de o parte, precum și între anumiți, declarați/recunoscuți ca atare, membri ai Cabinetului Majestății Sale, pe de altă parte, se dă o luptă aprigă pentru locurile din primul rînd al tribunei. Competiția nemiloasă pentru întîietate, de un absolut fairplay britanic, model gentilul Albion, nu afectează, în principiu, reforma salarizării și a sistemului de pensii militare la nivel european. Pe Continent rămân în vigoare, deocamdată, sistemul metric și circulația pe partea dreaptă.

3. Preluarea necritică a experienței românești în materie ne bucură în chip deosebit, fiindcă, iată, putem și noi, românii, da tonul la ceva pozitiv în zona europeană și euroatlantică, mai puțin în spațiul Schengen, aderarea la acesta fiind copios ratată, la mare distanță, de către elevata noastră cîrmuire națională.

Ce înseamnă lipsa de orientare... Dacă am fi cumpărat, la timp, de la nemți, exclusivitatea dreptului de distribuție pentru e.coli în Europa îi scăpam pe oamenii ăia de o așa mare rușine și confirmam în chip fericit bănuielile generale că, în mod normal, bacteria nu putea să provină decît de la noi (fraierii de serviciu ai continentului). Ne amelioram, astfel, vă dați seama, șansele de sprijin german pentru aderare. Poate reușim anul acesta. Dacă nu, ne salvează gripa aviară, tulpina H1 N1 - GOV.RO.

Dar nu-i bai, cîțiva cosași fercheși, selecționați prin programe finanțate (inclusiv comisioanele aferente) cu fonduri europene din cele 8 noi județe ale Patriei și din ȚPSecu (Ținutul Prezidențial Secuiesc), cu pită, ceapă, slană, pălincă, ouă sparte prin capetele cui trebuie, și, în cîteva decenii se rezolvă și asta, ceea ce vă dorim și dumneavoastră!!! Pot participa și studenții de la Secția Maghiară a Facultății de Medicină din Tîrgu Mureș, pentru asigurarea multiculturalismului necesar.

      
4. Apropos, SUA deține cel mai mare laborator criminalistic din lume. Aici se realizează identificarea osemintelor soldaților americani dispăruți în luptă, spre a fi ADUȘI ACASĂ ȘI REDAȚI FAMILIILOR, DEOARECE ÎN ARMATA SUA EXISTĂ O REGULĂ DE FIER: NIMENI NU ESTE LĂSAT ÎN URMĂ ȘI TOȚI ȘTIU CĂ ȚARA LOR VA FACE ORICE PENTRU ACEASTA!!! Fantastică, sublimă, înălțătoare, fără egal, această manifestare a cultului eroilor, dar, în esență, a grijii față de compatrioți!!! (americanii fac asta de zeci de ani și mai sînt peste 70000 de dispăruți, săptămînal fiind primite rămășițele a 2 persoane).

5. Fac paranteza că și din România au dispărut, în ultimii ani, milioane de oameni. La noi, însă, regula este puțin inversată față de cea americană – rămîn de căruță, pe principiul „urma scapă turma”, cetățenii patriei incapabili să dea curs chemării prezidențiale de a-și lua cîmpii. Dispăruții noștri sînt și ei, totuși, căutați asiduu de către un organism statal special înființat în acest scop - Biroul Electoral Central. Din 4-5 în 4-5 ani, secțiile sale externe îi găsesc inclusiv pe conaționalii noștri din Diaspora, presupuși a fi vii, pentru a le recupera cel puțin voturile, dacă nu rămășițele, cu o rată, însă, zdrobitor mai  bună decît cea americană – cu zecile pe minut, ceea ce tehnic pare imposibil, dar nu te  pui cu dorul de țară al românilor în forma sa digitală de manifestare (ne așteptăm în 2012 la depășirea oricăror recorduri, mai ales cînd se va da liber la scrutinul electronic, prin corespondență – milionul lui Baconschi).

6. Ieșiți acum, încet, pîș-pîș-pîș-pîș, din transă și reveniți la mizeria cotidiană în care a fost adusă Țara noastră.

Credeți, cumva, că, de la nivelul unui asemenea respect față de proprii cetățeni, precum cel menționat, Președintele Obama sau oricare alți șefi de state civilizați/civilizate și-ar putea imagina, măcar, să-și „gratuleze” compatrioții, veterani și neveterani, cu epitete de tipul celor care pigmentează/condimentează atît de „inspirat” viețile terne ale simplilor trăitori ai Patriei noastre și, implicit, carierele militarilor/polițiștilor români, în istoria post-decembristă atît de zgîlțîită „on the rocks” a României?

Colonel (r.) Barbu Daniel
E-mail: danielbarbu59@yahoo.com 

P.S. Text scris la 3 ani de la intempestiva mea pensionare și dedicat memoriei dragului și respectatului CAMARAD și OM care a fost Lt. Col. HUȚANU ION, decedat în ziua de 17.03.2012, fost șef de stat major la Batalionul 193 Grăniceri Galați.  

Pierderea si regasirea demnitatii umane prin lege

Avocatul locotenentului Alexandru, generalul Ion Panaitescu:

Troica şi Staborul fac legea în armata română!

 

Aveţi un caz greu, cel al locotenentului Alexandru Gheorghe. S-a propus trecerea în rezervă a clientului dumneavoastră. Atacaţi acum "la baionetă"?

În esenţă, chestiunea pe care o discutăm se referă la atitudinea civică, în raport cu legea. Faptele sunt simple. Un militar este supus judecăţii colegilor săi pentru abateri de la normele de disciplină militară. Punct! Pentru a fi judecat un om în această ţară europeană, civilizată, statul s-a îngrijit să editeze norme, regulamente, ordine şi aşa mai departe. Consiliile de judecată şi consiliile de onoare, potrivit articolului 35 din Legea 80/95 privind statutul cadrelor militare - care este o lege organică -, se iniţiază prin Ordin al ministrului. Ordinele ministrului, instrucţiunile sunt întotdeauna date în aplicarea legii, niciodată contra acesteia. Prin urmare, aici se pune problema de atitudine faţă de lege a militarilor. Din câte cunoaştem, ministrul Apărării este jurist de formaţie, este profesor universitar doctor. Acum se pune o problemă: ce fac militarii acestei ţări? Pentru ei este prevalent un ordin, oricât de nelegal ar fi acesta, sau Legea, Constituţia sau Convenţia Europeană a Drepturilor Omului?

Eu am constatat cu stupefacţie şi cu dezamăgire că pentru aceşti militari - cred că nu e vorba şi de alţii - ai armatei noastre, la ora actuală, funcţionează un fel de autism, ei sunt "închişi" în cazărmi. Pentru ei nu există o comunicare normală cu societatea din care fac parte, pentru ei, legile cetăţii nu contează, Constituţia cetăţii nu contează. Pentru ei contează un ordin, fiindcă acel ordin are o putere mai presus de puterile lor. Ordinul, chiar şi dacă este contrar legilor, se execută de către unii militari cu minţile înguste.

Dacă militarii executau ordinul comandantului suprem în 1989, despre ce mai discutam acum?

Vedeţi dumneavoastră, eu subliniez aici nişte nuanţe. Nu armata de pe vremea lui Ceauşescu a tras în popor. Au fost şi cazuri în care unii militari au tras, dar nu armata în sine. Normele cetăţii au fost prevalente chiar şi pentru acea armată. Pentru cea din ziua de azi, ele nu mai contează! Contează ordinul, oricât de imbecil ar fi acesta. Şi asta este tragic... fiindcă armata rămâne o instituţie închisă, de tip cazon, iar acei militari care dispreţuiesc legea sunt aidoma personajului Moş Teacă a lui Anton Bacalbaşa. Prin urmare, aici am văzut eu, chiar dacă le-am atras atenţia respectuos, dar ferm, că nu există un act normativ care să justifice instituirea consiliului de judecată, militarii s-au uitat la mine ca la unul picat din Lună, ca la un extraterestru.

Am fost la consiliu, le-am dat argumente scrise, i-am pus să ia act de concluziile mele sub semnătura lor . În faţa consiliului, acolo am pledat acest lucru...

Cum a fost în faţa consiliului, aşa cum vedem în filmele americane? Sau aţi vorbit de unul singur?

Nu m-a înţeles niciunul dintre acei ofiţeri! În acel consiliu era şi un ofiţer de justiţie - vai mama şi cozonacul lui! -, deci habar n-aveau, se uitau la mine ca la un om care vorbeşte chinezeşte. Le-am făcut proba legii - asta este suprema ruşine pentru un judecător -, pentru că există un principiu încă de pe vremea romanilor, "iuris novit curia", adică judecătorul cunoaşte legea. Eu am prezumat că nu cunosc legea şi m-am îndatorat punându-le legile pe care le-am invocat la dispoziţie. Le-am dat înscrisurile, i-am pus să semneze, urmând ca ei să mediteze în camera de chibzuinţă la soluţia pe care urmează să o dea. Le-am atras atenţia că nu există un act normativ care să justifice întrunirea lor, că în felul acesta fie sunt o troică, adică acel trio de ofiţeri ai Armatei Roşii care îi executau pe cei care dezertau de pe front. Troica era formată dintr-un ofiţer KGB, un ofiţer politruc şi un ofiţer din trupele terestre care îi executau fără judecată pe cei care călcau pe bec. Cumva se aseamănă povestea asta şi cu aşa-zisul proces al Ceauşeştilor de la Târgovişte. Ei n-au fost condamnaţi niciodată, ci judecaţi sumar şi executaţi. Nu exista nicio lege care să justifice tribunalul militar excepţional.

Revenind la consiliu, acel ordin al ministrului practic nu există! Din punctul de vedere al contenciosului administrativ, este un act administrativ, cu caracter normativ, dat de puterea executivă, în speţă de către ministrul Apărării. Acest ordin trebuia să cuprindă şi un regulament al consiliului de judecată. Esenţa este că acest act normativ, pentru a intra în vigoare, trebuia publicat în Monitorul Oficial. Or, el n-a fost publicat, prin urmare, el nu există! Toate hotărârile, ordinele, ordonanţele, cu caracter administrativ, care nu conţin informaţii clasificate, obligatoriu trebuie publicate în Monitor pentru a produce efecte. În caz contrar, actul este egal cu zero!

Care era soluţia în cazul de faţă?

Soluţia era ca acel consiliu să ia act că nu are la bază un act normativ care să-i justifice existenţa, să se dezinvestească - adică să spună: "Noi nu primim, nu putem să funcţionăm, că n-avem text de lege" - şi să restituie cauza comandantului Flotilei 71 aeriană, iar acel comandant să raporteze pe cale ierarhică ministrului: "Dom'le, n-avem acte, cum să-l judecăm pe nefericitul ăsta? Nu putem să-l judecăm, căci altfel comitem infracţiuni!". Nici ţiganii când se întâlnesc la Stabor nu încalcă legea, pentru că la ei există o tradiţie, o cutumă. Se judecă în baza cutumei. La noi, în armată e acest autism de tip schizoid. Că armata s-a izolat în carapacea ei numită cazarmă, şi pentru ea e mai bun un ordin care nu există decât o lege care există şi care-i obligă la un anumit tip de conduită.

Deci ordinul bate legea...

În armată nu există altceva mai al dracului decât ordinul. Da?... S-a'nţeles?

Să revenim la domnul locotenent. Cum s-a comportat?

Evident că ei o ţineau pe-a lor. Trebuia să îl întrebe de ce s-a dus în Piaţa Universităţii, de ce-a făcut declaraţiile pe care le-a făcut, de ce se poartă în felul acesta? Şi le-am spus: "Dom'le, nu puteţi pune aceste întrebări pentru că dumneavoastră n-aveţi nicio calitate conferită de lege. Prin urmare, el nu vă va răspunde niciodată, la nicio întrebare, îşi rezervă dreptul la tăcere". Şi-am pus punct! "Păi, şi noi cum facem?" "Citiţi legea", le-am spus. V-am făcut proba legii, mergeţi în camera de chibzuinţă, în deliberare, citiţi până vi se fac ochii ca la melc şi poate pricepeţi până la urmă!

A fluierat în biserică, da? Acesta este un fapt. Problema este că, dacă acest fapt se vrea sancţionat, trebuie să existe un act normativ, nu o părere a unei babe de pe şanţ, a mea sau a judecătorului sau ce-o fi el. Ai fluierat, e grav, dar unde scrie că e grav? Spuneţi-mi şi mie! Păi, uite că scrie în ordinul ăsta... Dom'le, nu înţelegi că ordinul ăsta nu există?

Dacă avem un cod penal şi mâine vine un dobitoc şi spune: "Măi, ziaristule ! Faptul că tu stai cu pixul şi cu foaia de hârtie în mână e infracţiune şi uite-ţi dau doi ani de pârnaie!". Tu zici, "da, mă, merg la puşcărie, dar arată-mi şi mie unde scrie treaba asta". Şi dobitocul zice: "Nu scrie, asta-i părerea mea! Şi-ţi mai dau şi-un şut în fund!". Ăsta este un limbaj de Piaţa Matache, dar n-am încotro, trebuie să mă fac înţeles.

Bănuiesc că aţi contestat decizia...

Evident, de-aici încolo ne vom muta în faţa judecătorilor. Eu regret faptul că ministrul Apărării, general de justiţie cu patru stele, este prins într-o situaţie delicată, iar eu sper să nu semneze trecerea în rezervă a tânărului locotenent, fiindcă subordonaţii lui l-au tras pe o pistă falsă... pe ministru. I-au dat un măr otrăvit! Dacă îl trece în rezervă, deschidem acţiune împotriva ministrului. Atunci, el trebuie să mediteze foarte adânc: am avut bază legală? N-am avut! Şi-atunci trebuie să le spună celor din consiliu că acţiunea lor este egală cu zero.

Acest lucru este vătămător pentru locotenentul Alexandru, clientul meu. Potrivit legii contenciosului administrativ, orice persoană vătămată în drepturile sale legitime, printr-un act al puterii executive, are dreptul să formuleze acţiune în contencios pentru a-şi proteja dreptul vătămat. În aceste împrejurări, mergem la instanţa de contencios. Arătăm şi judecătorilor care e situaţia, şi probabil îşi vor face cruce cu ambele mâini când vor vedea ce n-au văzut niciodată: Troica sau Staborul în armată! Şi ăsta nu este un lucru bun pentru armata română. Eu am fost militar şi îmi pare rău că armata este pusă într-o situaţie foarte delicată, gestionată extrem de prost de nişte militari incapabili, în frunte cu comandantul Flotilei 71. Da? Ăla o fi bun zburător - să fie sănătos -, poa'să se dea cu avionul pe cerul patriei cât o vrea, dar pe pământ, aicea, să se supună legilor de pe pământ!

A mai fost un militar la Revoluţie care a apărut în uniformă la televizor, căpitanul Lupoi. A păţit ceva că a vorbit contra regimului şi a încălcat regulamentele în vigoare la acea oră?

Da, a păţit ceva foarte grav, a ajuns senator!

Marcel Bărbătei

PROTEST

DOMNILOR PARLAMENTARI şi GUVERNANŢI

           Mă simt umilit şi părăsit
           De instituţia unde-am slujit

        Ca fost ofiţer în armata română mi-am slujit cu credinţă şi devotement patria timp de 33 de ani. Acum mă simt umilit, părăsit şi neapărat de instituţia unde am activat, condusă astăzi de un şef al unei mafii personale lăsat în libertate în statul European numit Romania.

        Fac parte din generaţia de militari care a participat la construirea unor obiective de interes naţional. Am îndurat privaţiunile impuse de sistemul militarizat şi suportat condiţiile asigurate de regimul care a condus Romania anilor 1966-1989.

        De asemeni fac parte dintr-o mare familie de ofiţeri, unii la pensie şi în active, alţii decedaţi.Toţi au avut şi au grade de colonei, familia numărând 9 membri,  având specialităţi şi arme diferite.

        Ca ofiţer specialitatea finanţe mă simt obligat să iau atitudine împotriva dezordinii instalate la vârful acestei instituţii numită M.Ap.N. mai cu seamă în departamentul financiar şi cel juridic, care a girat şi permis apariţia celor două ordonanţe de recalculare şi revizuire a pensiilor militare.  Două simulacre de acte legislative care nu le fac cinste celor ce conduc departamentele, pătându-le emblema dobândită în domeniile mai sus menţionate.

        Este necesar de menţionat faptul că cele două ordonanţe nu puteau să apară în formele actuale decât cu sprijinul acestor cozi de topor. Cei care le-au iniţiat vor trebui să-şi asume, tragedia declanşată pentru victimile făcute, pentru dezordinea apărută, pentru discriminarea şi dezbinarea în rândul foştilor militari, cresterea cheltuielilor,  precum şi răsturnarea scării ierarhice şi valorice în instituţia numită armată.

       Militarii şi opinia publică trebuie să afle scopul real al măsurilor luate cu atâta grabă, fără un studiu de impact, fără simulări sau dezbateri pe această temă.

       Toate acestea au trebuit să se execute într-un termen scurt iar motivaţia o putem găsi şi în comentariul făcut cu ceva vreme în urmă de un înalt oficial american, care a ţinut să precizeze că principalul pericol pentru Romania actuală poate veni de la fosta armată care se păstrase unită în această perioadă de după schimbarea regimului.

Ca urmare s-a impus spargerea acestei unităţi prin dezbinare. Măsura fiind  urgentă, s-a ales un motiv pueril, ca deobicei şi anume introducerea principiului contributivităţii şi la foştii militari, cu toată nelegimitatea lui. Scopul declarat  fiind chipurile scăderea   cheltuielilor pentru pensii, care în cele din urmă s-a dovedit a fi mincinos aşa cum s-a dovedit întrucât acestea au crescut cu o treime. Pentru spargerea unităţii şi apriţia dezbinării, au inventat o metodă de calcul cu elemente false, legiferată printr-o ordonanţă. S-au balansat sume din pensia unor foşti militari către alţii. S-a ales chiar şi direcţia, stabilindu-se să se ia de la cei care s-au pensionat mai recent în favoarea celor care au ieşit la pensie acum 25 de ani şi mai bine. Această alegere are şi un caracter  pervers prin eventuala dispariţie din evidenţa caselor de pensii într-o perioadă relativ scurtă, a membrilor celei de-a doua categorii de pensionari militari ca urmare a pierdilor pe cale naturala cum le-a denumit Premierul Boc, . Astfel s-a confecţionat în grabă fără un studiu de impact, ordonanţa nr. 735/ 2010 care a picat, fiind găsită neconstituţională, ca tot ce se plămădeşte în pripă. A urmat OUG 1/2011 care are aceleaşi fisuri întrucât nu s-a cunoscut şi nu s-a ţinut seama de unele particularităţi pe care sistemul militarizat le are în raport de sistemul civil, din care cauză a ieşit un surogat de ordonanţă, astfel:

-  Nu s-a aplicat corect sensul revizuirii în cadrul administrativ ce prevedea revederea, completarea ori corectarea unei presupuse greşeli efectuate într-o lucrare, text. În toate cazurile revizuirea acţionează asupra unei lucrări deja existente. Ea nu poate corecta o lucrare în curs să se nască aşa cum de fapt s-a procedat de OuG 1/2011 unde revizuirea dă naştere lucrării. Revizuirea putea avea loc asupra fostei decizii născută după legea 164, corectând o presupusă greşeală de calcul, nu să schimbe un calcul născut printr-o lege anterioară. În domeniul juridic, revizuirea survine în urma apariţiei unei probe care impune schimbarea hotărârii. În cazul pensiilor militare principiul contributivităţii nu probează reţinerea de sume şi inexistenta unui act normativ de reglementare a acesteia.

-  Nu s-a ţinut seama că militarul pensionat nu a avut statut de salariat, diferenţiere fundamentală faţă de civili. Nu putem vorbi la acest nivel de necunoaştere, ci mai degrabă de o rea intenţie pentru care vor trebui să răspundă cândva cei care au girat apariţia ordonanţelor.

      S-au făcut asimilări de drepturi băneşti care au condus la calcule false. Militarul a fost retribuit cu soldă şi derivatele din ea, pentru misiunile executate în funcţie de politica de apărare şi înarmare a statului, solda nefiind legată de timp sau de producţie.

-  Nu s-a ţinut seama de faptul că militarului i s-a interzis prin lege să obţină venituri de natură salarială, timpul său de muncă zilnic fiind de 24 ore. Venituri salariale realizează numai cei care sunt plătiţi în salariu şi alte drepturi de natură salarială, salariul fiind calculat în funcţie de producţia realizată şi beneficiul obţinut , ore şi zile de serviciu efectuat.

-       S-au asimilat greşit soldele tarifare şi derivatele din ele cu veniturile de natură salarială, acestea având  naturi, construcţii şi evoluţii diferite, precum au merele şi perele care nu pot fi asimilate.

-       S-a introdus un principiu al contributivităţii care nu a funcţionat în armată la data semnări Jurământului militar  şi nici pe întreaga perioadă a serviciului militar. Principiul nu a fost introdus, pentru că el nu poate funcţiona . Exemplu:  20 de mii de militari în prezent în activitate, prin contribuţia lor la un fond de pensii, nu pot asigura cu acest fond, pensiile a 200 de mii de actuali pensionari militari.

-       S-a inventat un stagiu total de cotizare şi la militari fără a exista un act normativ să legifereze procentual participarea cu o cotizaţie, precum şi suma cotizată, cum de fapt a existat pentru salariaţii civili, unde poate fi probat juridic. Dacă la militari nu se poate proba juridic cotizaţia, ne punem întrebarea cum poate să existe juridic un stagiu de cotizare?

-       S-a inventat un stagiu minim de cotizare de 20 ani stabilit în mod cu totul aleatoriu, care a fost introdus în formula de calcul a pensiei pentru toţi pensionarii militari, fără a ţine seama că aceştia au ieşit la pensie după legislaţii diferite, unde au fost prevăzut vârste şi stagii diferite de vechime pentru ieşirea la pensie cu vechimea completă. Stabilirea unui singur stagiu minim de cotizare şi nu stagii diferite în functie de legislaţia existentă la data ieşirii la pensie, a produs discriminări. Exemplu: Două cadre militare la care unuia legislaţia i-a permis să activeze în armată 40 de ani iar, celuilalt i-a permis numai 33 de ani independent de voinţa sa ca urmare a aplicării legii 80/1995, şi cărora legislaţiile le-au stabilit stagii diferite de ieşire la pensie cu pensia completă, punctajul mediu anual calculat după acest element stabilit aleatoriu, conduce la rezultate discriminatorii. Asfel dacă acceptăm ca punctajul anual să fie 1 pentru fiecare an de activitate la amândoi, rezultatul punctajului mediu anual este diferit. La primul punctajul este 2 (40:20) iar la celălalt va fi 1,65 (33:20) . Este clar că  suntem în faţa unei greşeli. Chiar dacă au ieşit la pensie cu vechimi diferite stabilite pentru o pensie completă, punctajul mediu anual trebuia să fie egal pentru ambele vechimi stabilite de legi diferite deşi una era mai mare decât cealaltă. Cei care au iesit la pensie cu o vechime mai mică pentru o pensie completă nu au nici o vină. Ei s-au conformat legii ca şi primii, corora legea le-a permis să activeze pânâ la 60 de ani. Pentru anii de activitate în plus faţă de limita stabilită de lege pentru o pensie completă,  ambelor cadre militare,  ordonanţa putea să le stabilească o creştere pentru fiecare an ce depăşea limita. Altfel calculul făcut de ordonanţă a condus la discriminări.

-S-au împărţit soldele tarifare şi derivatele din ea la salariul mediu pe economie pentru a se afla punctul de pensie lunar. Calculul este greşit întrucât două categorii de drepturi băneşti de naturi diferite, construcţii, scopuri şi evoluţii diferite nu se pot împărţii, aşa cum merele la pere nu se pot împărţi. De aceea valoarea punctului de pensie lunar este diferită când se calculează pentru doi comandanţi de plutoane locotenenţi cu aceeaşi vechime, care au executat aceeaşi misiune de instruire a unui pluton pentru luptă, fiecare în parte în ani diferiţi. Exemplu: celui care a activat în anul 1952 punctul de pensie lunar astfel calculat este 1.64 (662 soldă tarifară:403 salariu mediu pe economia naţională) iar celuilalt din anul 1975 punctul iese 1.08 (1969:1813). Acest rezultat a fost posibil întrucât soldele şi salariile au avut evoluţii diferite. Soldele au evoluat în funcţie de politica de apărare şi înarmare a statului Român iar salariul în functie de producţie şi rezultate economice. Cu ce este vinovat locotenentul din anul 1975 pentru a fi sancţionat în momentul ieşirii la pensie că salariul mediu pe economie a evoluat în acest an la 1813 lei şi că statul l-a remunerat cu o soldă tarifară în raport de politica de apărare şi înarmare, cu 1969 lei. El a executat aceeaşi misiune ca şi locotenentul din 1952 numai că acesta obţine un punctaj lunar mult mai mare, punctaj ce a condus la o creştere nejustificată a pensiei. Se impune întrebarea: care este rolul salariului mediu pe economia naţională în evaluarea misiunilor executate de cei doi locotenenţi?

     Cu asemenea calcule aberante s-a ajuns la cheltuieli nejustificate care au condus la majorarea fondului de pensii militare cu o treime şi la grave inechităţi.

-S-a produs un dezechilibru major între diferitele categorii de cadre militare şi răsturnarea scării ierarhice si valorice care a existat de-a cursul istoriei şi care trebuiau să se păstreze şi la pensie. Astfel au apărut pensii calculate subofiţerilor mai mari decât a coloneilor, pensii calculate maiorilor mai mari decât a generalilor, chiar pensii de maiştri şi subofiţeri mai mari decât a generalilor şi multe alte exemple care răstoarnă această scară ierarhică.  

       Fosta armată de până în 1990 a participat activ cu efective de cadre şi militari în termen la diferite activităţi  economice din industrie şi agricultură.       Selecţia acestor cadre care participau la activităţile amintite mai sus, era de regulă stabilită de interesul permanent al asigurărilor de luptă a unităţilor.Se asigura operativitatea unităţilor cu cadrele de bază după care se asigurau detaşările în economie şi agricultură cu alt corp de cadre care de regulă nu cocheta cu instrucţia şi aceptau uşor detaşările. Spre surprinderea toturor chiar şi a acestora,OuG 1/2011 i-a avantajat  mult pe cei din această categorie. Aceştia beneficiau de toate drepturile militare,solda tarifară, hrană, echipament, dar mai beneficiau şi de prime şi premii lunare, trimestriale, semestriale, anuale, plătite de inteprinderile industriale, miniere sau agricole la care erau detaşaţi împreună cu efectivele de militari în termen. Aceste prime şi premii se achitau din venituri extrabugetare  în procent de până la 25% din total venituri realizate, restul de 75% mergeau la buget. În OuG 1/2011 anexa 3 art.8 nu se face referire la aceste sume extrabugetare, pentru care nu s-au calculat nici impozite, totuşi ,ele sunt colectate împreună cu celelalte prime si premii bugetare de natură salarială precum şi cu soldele tarifare, la calcularea punctelor de pensii lunare. Astfel un cadru militar care în urma evaluărilor avea un randament mai scăzut în procesul de instruire, putea obţine sume considerabile din premii şi prime extrabugetare. Acelaş aspect întâlnim la cadrele din unităţile de profil de pe lângă Combinatele siderurgice,explotari miniere, unităţile specializate de căi ferate şi geniu care executau lucrări şi realizau venituri extrabugetare. Ordonanţa astfel concepută îi favorizează pe acestia şi le ridică pensiile cu mult faţă de colegii lor, care au fost evaluaţi şi selectaţi pentru instruire. Este nedrept ce li se întâmplă acestei categorii de militari care au stat zi şi noapte în cazărmi să asigure operativitatea unităţilor de luptă.Toate aceste anomali s-au produs din lipsa unui studiu de impact, a unor simulări, dezbateri  care ar fi scos în evidenţă aspectele discriminatorii. De aceea s-a şi procedat astfel pentru a ascunde adevăratul, scopul fiind dezbinarea şi spargerea unităţii fostei armate.

      Întotdeauna pentru unii adevărul a fost crud dar el trebuie să fie spus fiindcă numai aşa pot fi inlaturate nedreptăţile.

       Istoria pentru unii poate fi incomodă dacă este scoasă  de la naftalină, dar nu v-a ajuta cu nimic generaţiile viitoare dacă  nu este scoasă la lumină.

     De aceea PROTESTEZ împotriva apariţiei OuG nr1/2011 care încalcă cele mai elementare principii , norme şi reguli în domeniul militar.

    Domnilor Guvernanţi şi Parlamentari în urma lecturării acestui protest, dacă mai există voinţă în viaţa politică de a sfărma nedreptatea, cereţi de urgenţă o comisie parlamentară pentru asigurarea unui cadru de dezbateri pe această temă a drepturilor militare, domeniu atât de puţin cunoscut şi explorat, din care să facă parte şi pensionarii militari de specialitate, comisie care să analizeze revenirea la o lege a pensiilor militare, lege care să poată asigura demnitatea, unitatea, respectarea unei scări  ierarhice şi valorice pentru trecutul, prezentul şi viitorul armatei României.

              

Cu respectul cuvenit,

Col.(r) Nour Constantin

E-mail: costica.nour@yahoo.com

­­­­