SCMD sustine demersul MApN de verificare a modului de acordare a gradelor militare in perioada 2010-2012

Ministerul Apărării Naţionale
Direcţia Informare şi Relaţii Publice
E-mail: presamapn@mapn.ro
Contact: 021-319.60.22

Comunicat nr. 155
Data: 03.08.2012

COMUNICAT DE PRESĂ

Comisia constituită în baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M 66 din 22 iunie 2012, cu atribuţii în verificarea modului de acordare a gradelor şi înaintare în grad a militarilor în rezervă, în perioada 2010-2012, a finalizat verificarea acordării gradelor militare în anul 2012, respectiv 2011, rezultatele fiind următoarele:

În cursul anului 2012 au fost 205 cazuri de avansări sau acordări de grade în rezervă, din care:
- 19 situaţii de acordare de grade în rezervă, din care 16 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 84,2% din total;
- 186 de situaţii de înaintări în grad în rezervă, din care 77 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 41,4% din total.

În cursul anului 2011 au fost 1.257 de cazuri de avansări sau acordări de grade în rezervă, din care:
- 534 de situaţii de acordare de grade în rezervă, din care 426 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 79,7% din total;
- 723 de situaţii de înaintări în grad în rezervă, din care 316 nu îndeplinesc condiţiile legale, reprezentând 43,7% din total.

În toate situaţiile a fost constatată nerespectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în "Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 105/2002.

Precizăm că această comisie a realizat o analiză statistică a numărului de grade acordate şi a temeiului legal şi nu o analiză a persoanelor care au beneficiat de acordarea de grade.

Prin ordin al ministrului apărării naţionale, perioada de verificare a gradelor a fost extinsă până în anul 1990.
Situaţia nominală a persoanelor în cazul cărora s-au constat nereguli a fost înaintată, de către comisie, ministrului apărării naţionale, care va dispune, în consecinţă, măsurile care se impun.

De asemenea, urmare a numeroaselor solicitări ale mass-media, situaţiile vor fi postate pe pagina din internet a Ministerului Apărării Naţionale, www.mapn.ro.

Biroul de Presă

 

Iata cateva nereguli care trebuie cercetate:

 

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu

Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a publicat, vineri, lista avansărilor în grad din 2011 şi 2012 în care au fost constatate nereguli, printre numele cu probleme fiind şi guvernatorul Mugur Isărescu sau fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu.

În listele MApN se află persoanele în cazul cărora au fost acordate grade militare în rezervă ori s-au realizat avansări în grad în rezervă, în 2011 şi 2012, fiind constatate nereguli de către minister.

Între cei menţionaţi în listele MApN se numără guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, care a obţinut în 2011 gradul de colonel după ce fusese locotenent.

Un alt caz, tot din 2011, este al fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, a ajuns din locotenent, maior la gradul de colonel. Totodată, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a primit gradul de colonel din statutul de absolvent. Aceeaşi situaţie este în cazul procurorului general Laura Codruţa Kovesi, care a obţinut gradul de locotenent-colonel, anterior fiind absolvent.

De asemenea, fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar, a obţinut în 2011 gradul de colonel, după ce îl deţinuse pe cel de locotenent-colonel, potrivit Mediafax.

2012 - Listă avansări în rezervă, cu nereguli

2012 - Listă acordări grade în rezervă, cu nereguli

2011 - Listă avansări în rezervă, cu nereguli

2011 - Listă acordări grade în rezervă, cu nereguli

Colonelul Aliodor Manolea

În plus, în listele de la MApN apar inclusiv psihoterapeutul Aliodor Manolea, care în 2011 din căpitan a devenit colonel, dar şi analistul Bogdan Chirieac, ajuns de la caporal la colonel.

Totodată, în situaţia prezentată de Ministerul Apărării pentru avansările în grad din 2011 mai figurează primarul Buzăului, Constantin Boşcodeală (de la locotenent la căpitan), senatorul independent Chirvăsuţă Laurenţiu (de la locotenent-colonel, la colonel), fostul primar de Botoşani Cătălin Flutur (de la sublocotenent la colonel), dar şi fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur (de la locotenent -colonel la colonel).

Pe listele din 2011 mai apare fostul şef al ANI, Cătălin Macovei (de la maior la locotenent-colonel), fostul secretar de stat în Ministerul Muncii, Nicolae Ivăşchescu (de la locotenent-colonel la colonel), fostul şef al TVR, Alexandru Lăzescu (de la locotenent la colonel), senatorul UNPR Ovidius Mărcuţianu (de la sublocotenent la locotenent-colonel), deputatul Eugen Nicolicea (de la locotenent-colonel la colonel).

De asemenea, procurorul şef al DIICOT, Codruţ Olaru, a fost avansat de la gradul ca caporal, la cel de locotenet colonel. Ulterior, i-au mai fost acordate grade în rezevă ajungând colonel.

Pe lista MApN mai apar primarul din Piteşti, Tudor Pendiuc (de la locotenent la colonel), deputatul Cezar Preda (de la locotenent la colonel), fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon (de la locotenent la colonel), actualul primar de la Slatina, Darius Vâlcov (de la sublocotenent la maior).

Emilian Schwartzenberg, devenit locotenent colonel

Şi fostul director Metrorex, Gheorghe Udrişte, a obţinut gradul militar de colonel, după ce fusese locotenent.

Totodată, în 2011 au mai fost acordate grade şi fostului ministru de Finanţe, Bogdan Drăgoi (absolvent de studii superioare devenit maior), deputatului Nicolae Păun (de la soldat la locotenent colonel), senatorului PDL Ion Ruşeţ (de la caporal la colonel) şi deputatului PDL Alin Trăşculescu (de la fruntaş la locotenent-colonel).

De asemenea, în lista înaintărilor în grad în rezervă din 2012 mai apar fostul preşedinte al CJ Iaşi, Constantin Simirad, care din sublocotenent a devenit colonel, dar şi fostul primar al sectorului 6, Cristian Poteraş, devenit din locotenent-colonel, colonel.

Pe lista celor care au primit grade în rezervă în 2012 apare Emilian Schwartzenberg, care a devenit, de la absolvent de studii superioare, locotenent colonel. Şi realizatorul TV Vlad Enăchescu a obţinut grade militare, în 2011 ajungând de la absolvent sublocotenent.

De asemenea, foşti membri ai echipei de fotbal Steaua - generaţia '86, apar pe listele cu avansări în grad cu nereguli din 2011. Este vorba de Miodrag Belodedici (de la locotenent la colonel). Gabi Balint (de la căpitan la comandor), Ladislau Boloni (de la sublocotenent la colonel), Helmut Duckadam (de la maior la colonel), Adrian Bumbescu (de la locotenent-colonel la colonel), Ştefan Iovan (de la căpitan la colonel), Victor Piţurcă (de la căpitan la comandor).

Pe lista MApN mai apare şi Gheorghe Hagi (de la soldat la colonel) şi Dumitru Stîngaciu (de la căpitan la colonel).

 

I N M E M O R I A M : Lt. Col. HUȚANU ION, ȘEF DE STAT MAJOR, B. 193 Gr. GALAȚI - U L T I M U L V E T E R A N

1. A trecut un an de la decesul, în 27.03.2011, al lui Frank W. Buckles (110 ani), ultimul veteran din Armata SUA participant la Primul Război Mondial (între timp, s-au stins și ultimele 2 veterane cunoscute în lume ale conflagrației menționate, care au luptat în Armata Marii Britanii). Evenimentul a fost relatat pe larg: participarea la funeralii a Președintelui și Vicepreședintelui SUA, drapele coborîte în bernă pe toate clădirile federale și ambasadele SUA, rezoluție a Senatului SUA dedicată veteranului, servicii religioase, onoruri militare, drapelul SUA înmînat fiicei. Solemnitate care a prilejuit, de fapt, comemorarea întregii generații a războiului.

RESPECT, RESPECT, NESFÎRȘIT RESPECT! Atitudine pentru care SUA merită toată prețuirea.  

2. Acum să vă povestesc și urmarea (SF), necunoscută marelui public, dar posibilă (oare?).
Închideți ochișorii, strîngeți din genuțe, relaxați-vă profund, numărați calm din 0,0231 în 0,0321 pînă la 10000, apoi lăsați mintea să zburde liber...

Imaginați-vă că, inspirat de atitudinea deosebit de tranșant-respectuoasă a actualului regim politic românesc față de bravii oșteni activi și rezerviști ai Țării noastre și îmboldit, mai cu seamă, de succesul cu răsunet mondial al reformei salarizării și pensiilor acestora, președintele Obama ar face un turneu național/internațional, după onorarea locului de veci al veteranului decedat (Dumnezeu să-l odihnească, mare noroc a avut că n-a trăit pe la noi – nu mai apuca el 110 ani, neam!). Ar vizita cîteva baze militare din SUA, spitalele veteranilor, precum și principalele teatre de operații unde sunt dislocate efective ale Armatei americane angajate în lupta împotriva terorismului și pentru sprijinirea democrației.

În alocuțiunile rostite cu respectivele prilejuri, dur, dar și fără menajamente, președintele SUA, înalți oficiali de la Pentagon și din Secretariatul pentru Problemele Veteranilor (echivalent la noi cu Administrația Cimitirului Ghencea Militar), precum și lideri importanți ai asociațiilor de foști luptători, ar releva liniștiți, cu îndreptățit calm capitalist (deoarece modelul a fost, deja, validat cu succes în România, important partener al SUA/NATO și exportator calificat de bune practici planetare), efectele devastatoare ale crizei economice pe care a traversat-o țara lor și ar semnala, totodată, riscurile revenirii necazurilor. Acestea au pus/pun/pot pune la grea încercare bugetul Apărării, ceea ce ar solicita măsuri financiare ferme de austeritate în întregul organism militar. De fapt, ar fi vorba, ca și la noi, despre un nou episod al eternei povești a grelelor moșteniri. Vezi Doamne, administrațiile anterioare, prin suite de politici populiste ar fi crescut, care mai de care, succesiv, prin pomeni nesăbuite (cu tentă vădit electorală), salariile militarilor activi, precum și pensiile veteranilor, la niveluri de nesuportat pentru societatea americană, astfel încît, în prezent, acestea îmbracă un veritabil caracter de lux și nesimțire ordinară.

Devine, astfel, inacceptabil pentru comunitate și, în esență, pentru contribuabili, ca Armata să se plimbe lela/creanga prin lume, să-și „loisireze” oamenii lăsîndu-i să joace pe viu pac-pac și jocuri video cu împușcături, să se dea cu avionul și cu vaporul. Iar pentru tot acest desfrîu, militarii să mai fie și plătiți cu sume exorbitante (se zvonește că piloții de aeronave de pe portavioane au salarii anuale mai mari decît Președintele SUA, dar acesta din urmă, culmea, nu a protestat, încă!!!). Mai mult, sînt răsplătiți cu pensii sfidătoare pentru bunul simț comun (că nu se mai satură, pensionarii ăștia ai lor, zău așa!). Nu este normal, deci, ca simplul fapt al alegerii și profesării unei meserii în care, întîmplător, dar numai întîmplător, se mai și moare cu sutele de mii în timpul și din cauza ei, să nască o castă de sinecuriști, de favorizați îmbuibați, și întreținuți jenanți. Situația asta nu mai poate continua!

Așa încît, Congresul aprobă unanim (ei, din fericire, nu îi au pe cei 322 de gigi-contriști) diminuarea, de urgență, cu 25%, a salariilor militarilor activi, eliminarea sporurilor, primelor, bonusurilor, inclusiv de campanie etc., precum și recalcularea, revizuirea și, în final, regularizarea pensiilor (cei 3 R ai succesului, potrivit avangardistei expertize românești în materie) pînă la aducerea acestora către nivelul minimei subzistențe. Nu că ar fi o problemă, deoarece, în majoritate, militarii SUA au parcurs stagii dure de pregătire pentru supraviețuire. (În România, nici atît nu există impedimente - instinctul de supraviețuire este un dat mai mult decît genetic și un fapt ancestral de spiritualitate și cultură populară. Primele lecții de perfecționare sînt absorbite cu nesaț încă de la sîn – vezi decrețeii, și, mai nou, povestea concediilor și a indemnizațiilor pentru mame etc.)

Sumele astfel economisite ar fi exclusiv investite în cucerirea, civilizarea și dezvoltarea infrastructurii Vestului Sălbatic (ex. autostrăzi făcute cu firma Bechtel la ea acasă!!!; noi cazinouri populare de tip economat în LA) și la reconversia profesională a multor mii de vînători americani nativi, cowboys și cowgirls aferente.

Corelativ, ar urma și importante reduceri de efective - adică, dintr-o grupă de pifani sînt ușuiți acasă 1-2 G.I.s, nu contează cine fiindcă situația din teatre s-a cam stabilizat; dintr-un echipaj de avion cu dublă comandă 1-2 zburători, căci pot fi trimise în misiuni și aeronave fără pilot; pe distrugătoare rămîn numai vîslașii ca să poată aduce navele în porturi șamd. Resursele umane disponibilizate sînt sortite campaniilor agricole, mineritului, canalelor, transmunților lor diverși, caselor poporului american, toate acestea cu efectul benefic pentru societate al activării subite a bursei job-urilor (s-ar îndeplini, astfel, și un angajament prezidențial privind creșterea gradului de ocupare a forței de muncă).     

Ca urmare, mai întîi, măsurile menționate se pun în discuția societății, fără un răsunet deosebit (credem noi) cu excepția reacțiilor destul de ferme ale celulelor Al-qaida și ale sindicatelor crimei organizate - rămîn fără obiectul muncii! Astfel, unii amenință cu abandonarea în masă a cursurilor de planorism, chestie similară falimentului tuturor aerocluburilor SUA și cu diminuarea amenințării teroriste. Ceilalți cu reducerea prostituției și distribuției de droguri pe o perioadă nedeterminată, fapte ce pot perturba grav activitatea Guvernului, armatei, poliției și, de fapt, a majorității agențiilor federale. De asemenea, în semn de protest, hackerii români blochează timp de 10 minute site-urile pedofililor americani și sistemele de operare de la rețelele fast food, ceea ce mai înviorează, puțin, atitudinea civică.

Apoi, situația s-ar supune, în sfîrșit, atenției militarilor/veteranilor, mai puțin a celor netransportabili, a lobotomizaților complet și a cîtorva generali incapabili să înțeleagă din prima progresul. Acestora, explicațiile necesare li s-ar da ulterior de către niște tipi școliți la Guantanamo, pînă la însușirea completă a problematicii.

Dezbateri responsabile se inițiază, astfel, în bazele militare, dar și pe front, printre gloanțe, explozii de mașini capcană, nori de tampax și perfuzii cu bloody mary. Predominant este climatul de o religiozitate molipsitoare. Crește exponențial sentimentul ecumenic avînd ca efect reconvertirea interconfesională – de la iudaism la islam și invers – e cea mai simplă variantă, toți fiind circumciși. Apoi, concomitent, de la creștinism la iudeo-islamism, puțin mai dureroasă etc. Aproape că se sistează divorțurile, mai puțin cele politice.

Problematica în discuție este, totodată, tratată cu entuziasm de către întreaga presă transatlantică, pe baza tonului dat de... nu ești pe CNN, nu exiști.

Se desființează, prin autodizolvare voluntară, numeroase asociații ale rezerviștilor, precum și un partid satelit celui prezidențial, creație disperată, ca și la noi, a unui general cu 8 stele în total, fost secretar la Apărare, spre a nu exista tentația, măcar, a opoziției stupide la vrerea ce pohtește șeful statului (iată că noi, românii, nu sîntem în stare de un asemenea gest cetățenesc, sublim în simplitatea sa).    

Reacții interesante parvin pe wikiLeaks de la membrii echipei care a participat la acțiunea de capturare a lui Osama. Aceștia declară la unison (deoarece ei cîntă-n strună întrunit, ca formațiile mixte de balalaice/mandoline/kalașnikoave) că, întradevăr, salariile lor nu numai că sînt de lux, neavînd nici o justificare în riscuri și privațiuni reale, ci chiar luxuriante, iar pensiile de-a dreptul ticăloșite (în acest context, „ticăloșite” este comparativul de superioritate pentru „nesimțite”).

Mediul academic (Harvard, MIT, Yale șamd) nu rămâne nici el în afara dezbaterii. Cercetări ample multidisciplinare (cu durate și intensități similare celor care nasc la noi ideile prezidențiale reformatoare, adică instantanee) relevă faptul că, la urma urmei, rolul primordial al sistemului pensiilor, al acestui tip perimat de mită socială, este de a netezi calea și urgenta deplasarea organizată spre Arlington și nu de a împovăra inutil statul cu grija moșnegilor/babelor veterani/veterance (aici se bagă, de regulă, și citatul, clasic de acum, cu „ieșirea naturală din sistem”, preluat, via Prof. Univ. Dr. Boc, de către doctrina internațională de domeniu).

Reacția predictibilă a masei militarilor/veteranilor este fermă și unitară: „da, am fost niște profitori nenorociți, luzări, bulșiți și madărfacărși ordinari! Dar ne cerem iertare de la Națiune, de la Părinții Fondatori, Constituție (inclusiv de la amendamentele acesteia), „Old Glory” și de la bancnota de 1$ cu triunghi și ochișor, simbolul, de fapt, cel mai puternic al Țării tuturor posibilităților. Este un „must do” să returnăm societății foloasele necuvenite, inclusiv din urmă, deoarece principiul neretroactivității legii este specific societăților arhaice, tribale, inșilor cu adevărat troglodiți, cum sînt, de fapt, românii ăia, care nici acum nu înțeleg mare lucru din rafinamentul filosofiei juridice de tip nou ce flexibilizează contorsionistic instrumentele normative – ‘de la fiecare după nevoile statului, fiecăruia după posibilitățile statului’ ”.

Protestele sporadice și cele cîteva voci izolate din societatea civilă, care, orice ar fi, dezavuează tradițional măsurile financiare, indiferent de obiectivul lor declarat, sînt rapid reduse la tăcere cu sprijinul Homeland Security și subsidiarelor  CIA, FBI, NSA și chiar ETC. Și în acest caz, este determinantă asistența din partea personalului Comunității de Informații din România, infiltrat, undercovered, în rîndul belelelor ălora de pensionari militari conaționali care, de la nivelul lor de rîme fără conștiință socială, s-au apucat ei să vocifereze cînd li s-a impus binele cu o atît de duioasă anasînă.

Un fenomen colateral, dar firesc, totodată, generat intrinsec de situația descrisă este explozia de patriotism în rîndurile militarilor/veteranilor, nemaicunoscută de pe vremea Ofensivei Tet (vezi războiul din Vietnam). Guns n’ roses don’t cry, armata fraternizează cu populația; crește numărul celor care solicită expres reducerea soldelor personale și renunță definitiv la pensii în beneficiul complexului militar industrial. Curg fluxuri de donații ale militarilor/veteranilor către Federal Reserve Bank cu solicitarea redistribuirii spre marea finanță ce trebuie permanent salvată. Se relansează creditarea ipotecară la nivel național prin contractarea de către militari/veterani a sumelor necesare pentru returnarea foloaselor primite necuvenit și sporește pe piață cererea de însemne naționale. Simpla producție de stegulețe, bandane și insigne pare să restarteze, ea singură, economia americană și acest fapt se datorează, evident, tot sacrificiului militarilor/veteranilor.

Măsuri de același tip sînt anunțate instantaneu, unele chiar în avans, și în Marea Britanie, guvernul în exercițiu exploatînd excelent situația creată. Monarhia își întărește poziția și imaginea publică, mai dihai decît cu prilejul pătrunderii prin ulucă, în oborul regal, a unei cămile și adoptarea acesteia de familie, gest greu de admis în vremurile victoriene.

Regina copiază, în mod tradițional, cum face de vreo 7-8-9 șefi de stat americani încoace, și comportamentul actualului Președinte Obama, dar introduce și inițiative proprii, mai pe specificul/gustul insular. Ordonă, spre exemplu, cu scopul optimizării cheltuielilor și al reechilibrării bugetare,  scurtarea la o palmă a lungimii kilturilor purtate de regimentele scoțiene (știți, probabil, că, pe dedesubt, băieții nu prea pun lenjerie intimă, aceasta nefiind prevăzută în normele de echipare). După care hotărăște ca efectivele să defileze, zilnic, prin fața Curții Regale să vadă toți că Imperiul are, încă, big balls (reamintim, în context, că în forma sa modernă football-ul s-a inventat în Marea Britanie cu tot cu huliganii săi).

Între femeile din suita regală, pe de o parte, precum și între anumiți, declarați/recunoscuți ca atare, membri ai Cabinetului Majestății Sale, pe de altă parte, se dă o luptă aprigă pentru locurile din primul rînd al tribunei. Competiția nemiloasă pentru întîietate, de un absolut fairplay britanic, model gentilul Albion, nu afectează, în principiu, reforma salarizării și a sistemului de pensii militare la nivel european. Pe Continent rămân în vigoare, deocamdată, sistemul metric și circulația pe partea dreaptă.

3. Preluarea necritică a experienței românești în materie ne bucură în chip deosebit, fiindcă, iată, putem și noi, românii, da tonul la ceva pozitiv în zona europeană și euroatlantică, mai puțin în spațiul Schengen, aderarea la acesta fiind copios ratată, la mare distanță, de către elevata noastră cîrmuire națională.

Ce înseamnă lipsa de orientare... Dacă am fi cumpărat, la timp, de la nemți, exclusivitatea dreptului de distribuție pentru e.coli în Europa îi scăpam pe oamenii ăia de o așa mare rușine și confirmam în chip fericit bănuielile generale că, în mod normal, bacteria nu putea să provină decît de la noi (fraierii de serviciu ai continentului). Ne amelioram, astfel, vă dați seama, șansele de sprijin german pentru aderare. Poate reușim anul acesta. Dacă nu, ne salvează gripa aviară, tulpina H1 N1 - GOV.RO.

Dar nu-i bai, cîțiva cosași fercheși, selecționați prin programe finanțate (inclusiv comisioanele aferente) cu fonduri europene din cele 8 noi județe ale Patriei și din ȚPSecu (Ținutul Prezidențial Secuiesc), cu pită, ceapă, slană, pălincă, ouă sparte prin capetele cui trebuie, și, în cîteva decenii se rezolvă și asta, ceea ce vă dorim și dumneavoastră!!! Pot participa și studenții de la Secția Maghiară a Facultății de Medicină din Tîrgu Mureș, pentru asigurarea multiculturalismului necesar.

      
4. Apropos, SUA deține cel mai mare laborator criminalistic din lume. Aici se realizează identificarea osemintelor soldaților americani dispăruți în luptă, spre a fi ADUȘI ACASĂ ȘI REDAȚI FAMILIILOR, DEOARECE ÎN ARMATA SUA EXISTĂ O REGULĂ DE FIER: NIMENI NU ESTE LĂSAT ÎN URMĂ ȘI TOȚI ȘTIU CĂ ȚARA LOR VA FACE ORICE PENTRU ACEASTA!!! Fantastică, sublimă, înălțătoare, fără egal, această manifestare a cultului eroilor, dar, în esență, a grijii față de compatrioți!!! (americanii fac asta de zeci de ani și mai sînt peste 70000 de dispăruți, săptămînal fiind primite rămășițele a 2 persoane).

5. Fac paranteza că și din România au dispărut, în ultimii ani, milioane de oameni. La noi, însă, regula este puțin inversată față de cea americană – rămîn de căruță, pe principiul „urma scapă turma”, cetățenii patriei incapabili să dea curs chemării prezidențiale de a-și lua cîmpii. Dispăruții noștri sînt și ei, totuși, căutați asiduu de către un organism statal special înființat în acest scop - Biroul Electoral Central. Din 4-5 în 4-5 ani, secțiile sale externe îi găsesc inclusiv pe conaționalii noștri din Diaspora, presupuși a fi vii, pentru a le recupera cel puțin voturile, dacă nu rămășițele, cu o rată, însă, zdrobitor mai  bună decît cea americană – cu zecile pe minut, ceea ce tehnic pare imposibil, dar nu te  pui cu dorul de țară al românilor în forma sa digitală de manifestare (ne așteptăm în 2012 la depășirea oricăror recorduri, mai ales cînd se va da liber la scrutinul electronic, prin corespondență – milionul lui Baconschi).

6. Ieșiți acum, încet, pîș-pîș-pîș-pîș, din transă și reveniți la mizeria cotidiană în care a fost adusă Țara noastră.

Credeți, cumva, că, de la nivelul unui asemenea respect față de proprii cetățeni, precum cel menționat, Președintele Obama sau oricare alți șefi de state civilizați/civilizate și-ar putea imagina, măcar, să-și „gratuleze” compatrioții, veterani și neveterani, cu epitete de tipul celor care pigmentează/condimentează atît de „inspirat” viețile terne ale simplilor trăitori ai Patriei noastre și, implicit, carierele militarilor/polițiștilor români, în istoria post-decembristă atît de zgîlțîită „on the rocks” a României?

Colonel (r.) Barbu Daniel
E-mail: danielbarbu59@yahoo.com 

P.S. Text scris la 3 ani de la intempestiva mea pensionare și dedicat memoriei dragului și respectatului CAMARAD și OM care a fost Lt. Col. HUȚANU ION, decedat în ziua de 17.03.2012, fost șef de stat major la Batalionul 193 Grăniceri Galați.  

Pierderea si regasirea demnitatii umane prin lege

Avocatul locotenentului Alexandru, generalul Ion Panaitescu:

Troica şi Staborul fac legea în armata română!

 

Aveţi un caz greu, cel al locotenentului Alexandru Gheorghe. S-a propus trecerea în rezervă a clientului dumneavoastră. Atacaţi acum "la baionetă"?

În esenţă, chestiunea pe care o discutăm se referă la atitudinea civică, în raport cu legea. Faptele sunt simple. Un militar este supus judecăţii colegilor săi pentru abateri de la normele de disciplină militară. Punct! Pentru a fi judecat un om în această ţară europeană, civilizată, statul s-a îngrijit să editeze norme, regulamente, ordine şi aşa mai departe. Consiliile de judecată şi consiliile de onoare, potrivit articolului 35 din Legea 80/95 privind statutul cadrelor militare - care este o lege organică -, se iniţiază prin Ordin al ministrului. Ordinele ministrului, instrucţiunile sunt întotdeauna date în aplicarea legii, niciodată contra acesteia. Prin urmare, aici se pune problema de atitudine faţă de lege a militarilor. Din câte cunoaştem, ministrul Apărării este jurist de formaţie, este profesor universitar doctor. Acum se pune o problemă: ce fac militarii acestei ţări? Pentru ei este prevalent un ordin, oricât de nelegal ar fi acesta, sau Legea, Constituţia sau Convenţia Europeană a Drepturilor Omului?

Eu am constatat cu stupefacţie şi cu dezamăgire că pentru aceşti militari - cred că nu e vorba şi de alţii - ai armatei noastre, la ora actuală, funcţionează un fel de autism, ei sunt "închişi" în cazărmi. Pentru ei nu există o comunicare normală cu societatea din care fac parte, pentru ei, legile cetăţii nu contează, Constituţia cetăţii nu contează. Pentru ei contează un ordin, fiindcă acel ordin are o putere mai presus de puterile lor. Ordinul, chiar şi dacă este contrar legilor, se execută de către unii militari cu minţile înguste.

Dacă militarii executau ordinul comandantului suprem în 1989, despre ce mai discutam acum?

Vedeţi dumneavoastră, eu subliniez aici nişte nuanţe. Nu armata de pe vremea lui Ceauşescu a tras în popor. Au fost şi cazuri în care unii militari au tras, dar nu armata în sine. Normele cetăţii au fost prevalente chiar şi pentru acea armată. Pentru cea din ziua de azi, ele nu mai contează! Contează ordinul, oricât de imbecil ar fi acesta. Şi asta este tragic... fiindcă armata rămâne o instituţie închisă, de tip cazon, iar acei militari care dispreţuiesc legea sunt aidoma personajului Moş Teacă a lui Anton Bacalbaşa. Prin urmare, aici am văzut eu, chiar dacă le-am atras atenţia respectuos, dar ferm, că nu există un act normativ care să justifice instituirea consiliului de judecată, militarii s-au uitat la mine ca la unul picat din Lună, ca la un extraterestru.

Am fost la consiliu, le-am dat argumente scrise, i-am pus să ia act de concluziile mele sub semnătura lor . În faţa consiliului, acolo am pledat acest lucru...

Cum a fost în faţa consiliului, aşa cum vedem în filmele americane? Sau aţi vorbit de unul singur?

Nu m-a înţeles niciunul dintre acei ofiţeri! În acel consiliu era şi un ofiţer de justiţie - vai mama şi cozonacul lui! -, deci habar n-aveau, se uitau la mine ca la un om care vorbeşte chinezeşte. Le-am făcut proba legii - asta este suprema ruşine pentru un judecător -, pentru că există un principiu încă de pe vremea romanilor, "iuris novit curia", adică judecătorul cunoaşte legea. Eu am prezumat că nu cunosc legea şi m-am îndatorat punându-le legile pe care le-am invocat la dispoziţie. Le-am dat înscrisurile, i-am pus să semneze, urmând ca ei să mediteze în camera de chibzuinţă la soluţia pe care urmează să o dea. Le-am atras atenţia că nu există un act normativ care să justifice întrunirea lor, că în felul acesta fie sunt o troică, adică acel trio de ofiţeri ai Armatei Roşii care îi executau pe cei care dezertau de pe front. Troica era formată dintr-un ofiţer KGB, un ofiţer politruc şi un ofiţer din trupele terestre care îi executau fără judecată pe cei care călcau pe bec. Cumva se aseamănă povestea asta şi cu aşa-zisul proces al Ceauşeştilor de la Târgovişte. Ei n-au fost condamnaţi niciodată, ci judecaţi sumar şi executaţi. Nu exista nicio lege care să justifice tribunalul militar excepţional.

Revenind la consiliu, acel ordin al ministrului practic nu există! Din punctul de vedere al contenciosului administrativ, este un act administrativ, cu caracter normativ, dat de puterea executivă, în speţă de către ministrul Apărării. Acest ordin trebuia să cuprindă şi un regulament al consiliului de judecată. Esenţa este că acest act normativ, pentru a intra în vigoare, trebuia publicat în Monitorul Oficial. Or, el n-a fost publicat, prin urmare, el nu există! Toate hotărârile, ordinele, ordonanţele, cu caracter administrativ, care nu conţin informaţii clasificate, obligatoriu trebuie publicate în Monitor pentru a produce efecte. În caz contrar, actul este egal cu zero!

Care era soluţia în cazul de faţă?

Soluţia era ca acel consiliu să ia act că nu are la bază un act normativ care să-i justifice existenţa, să se dezinvestească - adică să spună: "Noi nu primim, nu putem să funcţionăm, că n-avem text de lege" - şi să restituie cauza comandantului Flotilei 71 aeriană, iar acel comandant să raporteze pe cale ierarhică ministrului: "Dom'le, n-avem acte, cum să-l judecăm pe nefericitul ăsta? Nu putem să-l judecăm, căci altfel comitem infracţiuni!". Nici ţiganii când se întâlnesc la Stabor nu încalcă legea, pentru că la ei există o tradiţie, o cutumă. Se judecă în baza cutumei. La noi, în armată e acest autism de tip schizoid. Că armata s-a izolat în carapacea ei numită cazarmă, şi pentru ea e mai bun un ordin care nu există decât o lege care există şi care-i obligă la un anumit tip de conduită.

Deci ordinul bate legea...

În armată nu există altceva mai al dracului decât ordinul. Da?... S-a'nţeles?

Să revenim la domnul locotenent. Cum s-a comportat?

Evident că ei o ţineau pe-a lor. Trebuia să îl întrebe de ce s-a dus în Piaţa Universităţii, de ce-a făcut declaraţiile pe care le-a făcut, de ce se poartă în felul acesta? Şi le-am spus: "Dom'le, nu puteţi pune aceste întrebări pentru că dumneavoastră n-aveţi nicio calitate conferită de lege. Prin urmare, el nu vă va răspunde niciodată, la nicio întrebare, îşi rezervă dreptul la tăcere". Şi-am pus punct! "Păi, şi noi cum facem?" "Citiţi legea", le-am spus. V-am făcut proba legii, mergeţi în camera de chibzuinţă, în deliberare, citiţi până vi se fac ochii ca la melc şi poate pricepeţi până la urmă!

A fluierat în biserică, da? Acesta este un fapt. Problema este că, dacă acest fapt se vrea sancţionat, trebuie să existe un act normativ, nu o părere a unei babe de pe şanţ, a mea sau a judecătorului sau ce-o fi el. Ai fluierat, e grav, dar unde scrie că e grav? Spuneţi-mi şi mie! Păi, uite că scrie în ordinul ăsta... Dom'le, nu înţelegi că ordinul ăsta nu există?

Dacă avem un cod penal şi mâine vine un dobitoc şi spune: "Măi, ziaristule ! Faptul că tu stai cu pixul şi cu foaia de hârtie în mână e infracţiune şi uite-ţi dau doi ani de pârnaie!". Tu zici, "da, mă, merg la puşcărie, dar arată-mi şi mie unde scrie treaba asta". Şi dobitocul zice: "Nu scrie, asta-i părerea mea! Şi-ţi mai dau şi-un şut în fund!". Ăsta este un limbaj de Piaţa Matache, dar n-am încotro, trebuie să mă fac înţeles.

Bănuiesc că aţi contestat decizia...

Evident, de-aici încolo ne vom muta în faţa judecătorilor. Eu regret faptul că ministrul Apărării, general de justiţie cu patru stele, este prins într-o situaţie delicată, iar eu sper să nu semneze trecerea în rezervă a tânărului locotenent, fiindcă subordonaţii lui l-au tras pe o pistă falsă... pe ministru. I-au dat un măr otrăvit! Dacă îl trece în rezervă, deschidem acţiune împotriva ministrului. Atunci, el trebuie să mediteze foarte adânc: am avut bază legală? N-am avut! Şi-atunci trebuie să le spună celor din consiliu că acţiunea lor este egală cu zero.

Acest lucru este vătămător pentru locotenentul Alexandru, clientul meu. Potrivit legii contenciosului administrativ, orice persoană vătămată în drepturile sale legitime, printr-un act al puterii executive, are dreptul să formuleze acţiune în contencios pentru a-şi proteja dreptul vătămat. În aceste împrejurări, mergem la instanţa de contencios. Arătăm şi judecătorilor care e situaţia, şi probabil îşi vor face cruce cu ambele mâini când vor vedea ce n-au văzut niciodată: Troica sau Staborul în armată! Şi ăsta nu este un lucru bun pentru armata română. Eu am fost militar şi îmi pare rău că armata este pusă într-o situaţie foarte delicată, gestionată extrem de prost de nişte militari incapabili, în frunte cu comandantul Flotilei 71. Da? Ăla o fi bun zburător - să fie sănătos -, poa'să se dea cu avionul pe cerul patriei cât o vrea, dar pe pământ, aicea, să se supună legilor de pe pământ!

A mai fost un militar la Revoluţie care a apărut în uniformă la televizor, căpitanul Lupoi. A păţit ceva că a vorbit contra regimului şi a încălcat regulamentele în vigoare la acea oră?

Da, a păţit ceva foarte grav, a ajuns senator!

Marcel Bărbătei

PROTEST

DOMNILOR PARLAMENTARI şi GUVERNANŢI

           Mă simt umilit şi părăsit
           De instituţia unde-am slujit

        Ca fost ofiţer în armata română mi-am slujit cu credinţă şi devotement patria timp de 33 de ani. Acum mă simt umilit, părăsit şi neapărat de instituţia unde am activat, condusă astăzi de un şef al unei mafii personale lăsat în libertate în statul European numit Romania.

        Fac parte din generaţia de militari care a participat la construirea unor obiective de interes naţional. Am îndurat privaţiunile impuse de sistemul militarizat şi suportat condiţiile asigurate de regimul care a condus Romania anilor 1966-1989.

        De asemeni fac parte dintr-o mare familie de ofiţeri, unii la pensie şi în active, alţii decedaţi.Toţi au avut şi au grade de colonei, familia numărând 9 membri,  având specialităţi şi arme diferite.

        Ca ofiţer specialitatea finanţe mă simt obligat să iau atitudine împotriva dezordinii instalate la vârful acestei instituţii numită M.Ap.N. mai cu seamă în departamentul financiar şi cel juridic, care a girat şi permis apariţia celor două ordonanţe de recalculare şi revizuire a pensiilor militare.  Două simulacre de acte legislative care nu le fac cinste celor ce conduc departamentele, pătându-le emblema dobândită în domeniile mai sus menţionate.

        Este necesar de menţionat faptul că cele două ordonanţe nu puteau să apară în formele actuale decât cu sprijinul acestor cozi de topor. Cei care le-au iniţiat vor trebui să-şi asume, tragedia declanşată pentru victimile făcute, pentru dezordinea apărută, pentru discriminarea şi dezbinarea în rândul foştilor militari, cresterea cheltuielilor,  precum şi răsturnarea scării ierarhice şi valorice în instituţia numită armată.

       Militarii şi opinia publică trebuie să afle scopul real al măsurilor luate cu atâta grabă, fără un studiu de impact, fără simulări sau dezbateri pe această temă.

       Toate acestea au trebuit să se execute într-un termen scurt iar motivaţia o putem găsi şi în comentariul făcut cu ceva vreme în urmă de un înalt oficial american, care a ţinut să precizeze că principalul pericol pentru Romania actuală poate veni de la fosta armată care se păstrase unită în această perioadă de după schimbarea regimului.

Ca urmare s-a impus spargerea acestei unităţi prin dezbinare. Măsura fiind  urgentă, s-a ales un motiv pueril, ca deobicei şi anume introducerea principiului contributivităţii şi la foştii militari, cu toată nelegimitatea lui. Scopul declarat  fiind chipurile scăderea   cheltuielilor pentru pensii, care în cele din urmă s-a dovedit a fi mincinos aşa cum s-a dovedit întrucât acestea au crescut cu o treime. Pentru spargerea unităţii şi apriţia dezbinării, au inventat o metodă de calcul cu elemente false, legiferată printr-o ordonanţă. S-au balansat sume din pensia unor foşti militari către alţii. S-a ales chiar şi direcţia, stabilindu-se să se ia de la cei care s-au pensionat mai recent în favoarea celor care au ieşit la pensie acum 25 de ani şi mai bine. Această alegere are şi un caracter  pervers prin eventuala dispariţie din evidenţa caselor de pensii într-o perioadă relativ scurtă, a membrilor celei de-a doua categorii de pensionari militari ca urmare a pierdilor pe cale naturala cum le-a denumit Premierul Boc, . Astfel s-a confecţionat în grabă fără un studiu de impact, ordonanţa nr. 735/ 2010 care a picat, fiind găsită neconstituţională, ca tot ce se plămădeşte în pripă. A urmat OUG 1/2011 care are aceleaşi fisuri întrucât nu s-a cunoscut şi nu s-a ţinut seama de unele particularităţi pe care sistemul militarizat le are în raport de sistemul civil, din care cauză a ieşit un surogat de ordonanţă, astfel:

-  Nu s-a aplicat corect sensul revizuirii în cadrul administrativ ce prevedea revederea, completarea ori corectarea unei presupuse greşeli efectuate într-o lucrare, text. În toate cazurile revizuirea acţionează asupra unei lucrări deja existente. Ea nu poate corecta o lucrare în curs să se nască aşa cum de fapt s-a procedat de OuG 1/2011 unde revizuirea dă naştere lucrării. Revizuirea putea avea loc asupra fostei decizii născută după legea 164, corectând o presupusă greşeală de calcul, nu să schimbe un calcul născut printr-o lege anterioară. În domeniul juridic, revizuirea survine în urma apariţiei unei probe care impune schimbarea hotărârii. În cazul pensiilor militare principiul contributivităţii nu probează reţinerea de sume şi inexistenta unui act normativ de reglementare a acesteia.

-  Nu s-a ţinut seama că militarul pensionat nu a avut statut de salariat, diferenţiere fundamentală faţă de civili. Nu putem vorbi la acest nivel de necunoaştere, ci mai degrabă de o rea intenţie pentru care vor trebui să răspundă cândva cei care au girat apariţia ordonanţelor.

      S-au făcut asimilări de drepturi băneşti care au condus la calcule false. Militarul a fost retribuit cu soldă şi derivatele din ea, pentru misiunile executate în funcţie de politica de apărare şi înarmare a statului, solda nefiind legată de timp sau de producţie.

-  Nu s-a ţinut seama de faptul că militarului i s-a interzis prin lege să obţină venituri de natură salarială, timpul său de muncă zilnic fiind de 24 ore. Venituri salariale realizează numai cei care sunt plătiţi în salariu şi alte drepturi de natură salarială, salariul fiind calculat în funcţie de producţia realizată şi beneficiul obţinut , ore şi zile de serviciu efectuat.

-       S-au asimilat greşit soldele tarifare şi derivatele din ele cu veniturile de natură salarială, acestea având  naturi, construcţii şi evoluţii diferite, precum au merele şi perele care nu pot fi asimilate.

-       S-a introdus un principiu al contributivităţii care nu a funcţionat în armată la data semnări Jurământului militar  şi nici pe întreaga perioadă a serviciului militar. Principiul nu a fost introdus, pentru că el nu poate funcţiona . Exemplu:  20 de mii de militari în prezent în activitate, prin contribuţia lor la un fond de pensii, nu pot asigura cu acest fond, pensiile a 200 de mii de actuali pensionari militari.

-       S-a inventat un stagiu total de cotizare şi la militari fără a exista un act normativ să legifereze procentual participarea cu o cotizaţie, precum şi suma cotizată, cum de fapt a existat pentru salariaţii civili, unde poate fi probat juridic. Dacă la militari nu se poate proba juridic cotizaţia, ne punem întrebarea cum poate să existe juridic un stagiu de cotizare?

-       S-a inventat un stagiu minim de cotizare de 20 ani stabilit în mod cu totul aleatoriu, care a fost introdus în formula de calcul a pensiei pentru toţi pensionarii militari, fără a ţine seama că aceştia au ieşit la pensie după legislaţii diferite, unde au fost prevăzut vârste şi stagii diferite de vechime pentru ieşirea la pensie cu vechimea completă. Stabilirea unui singur stagiu minim de cotizare şi nu stagii diferite în functie de legislaţia existentă la data ieşirii la pensie, a produs discriminări. Exemplu: Două cadre militare la care unuia legislaţia i-a permis să activeze în armată 40 de ani iar, celuilalt i-a permis numai 33 de ani independent de voinţa sa ca urmare a aplicării legii 80/1995, şi cărora legislaţiile le-au stabilit stagii diferite de ieşire la pensie cu pensia completă, punctajul mediu anual calculat după acest element stabilit aleatoriu, conduce la rezultate discriminatorii. Asfel dacă acceptăm ca punctajul anual să fie 1 pentru fiecare an de activitate la amândoi, rezultatul punctajului mediu anual este diferit. La primul punctajul este 2 (40:20) iar la celălalt va fi 1,65 (33:20) . Este clar că  suntem în faţa unei greşeli. Chiar dacă au ieşit la pensie cu vechimi diferite stabilite pentru o pensie completă, punctajul mediu anual trebuia să fie egal pentru ambele vechimi stabilite de legi diferite deşi una era mai mare decât cealaltă. Cei care au iesit la pensie cu o vechime mai mică pentru o pensie completă nu au nici o vină. Ei s-au conformat legii ca şi primii, corora legea le-a permis să activeze pânâ la 60 de ani. Pentru anii de activitate în plus faţă de limita stabilită de lege pentru o pensie completă,  ambelor cadre militare,  ordonanţa putea să le stabilească o creştere pentru fiecare an ce depăşea limita. Altfel calculul făcut de ordonanţă a condus la discriminări.

-S-au împărţit soldele tarifare şi derivatele din ea la salariul mediu pe economie pentru a se afla punctul de pensie lunar. Calculul este greşit întrucât două categorii de drepturi băneşti de naturi diferite, construcţii, scopuri şi evoluţii diferite nu se pot împărţii, aşa cum merele la pere nu se pot împărţi. De aceea valoarea punctului de pensie lunar este diferită când se calculează pentru doi comandanţi de plutoane locotenenţi cu aceeaşi vechime, care au executat aceeaşi misiune de instruire a unui pluton pentru luptă, fiecare în parte în ani diferiţi. Exemplu: celui care a activat în anul 1952 punctul de pensie lunar astfel calculat este 1.64 (662 soldă tarifară:403 salariu mediu pe economia naţională) iar celuilalt din anul 1975 punctul iese 1.08 (1969:1813). Acest rezultat a fost posibil întrucât soldele şi salariile au avut evoluţii diferite. Soldele au evoluat în funcţie de politica de apărare şi înarmare a statului Român iar salariul în functie de producţie şi rezultate economice. Cu ce este vinovat locotenentul din anul 1975 pentru a fi sancţionat în momentul ieşirii la pensie că salariul mediu pe economie a evoluat în acest an la 1813 lei şi că statul l-a remunerat cu o soldă tarifară în raport de politica de apărare şi înarmare, cu 1969 lei. El a executat aceeaşi misiune ca şi locotenentul din 1952 numai că acesta obţine un punctaj lunar mult mai mare, punctaj ce a condus la o creştere nejustificată a pensiei. Se impune întrebarea: care este rolul salariului mediu pe economia naţională în evaluarea misiunilor executate de cei doi locotenenţi?

     Cu asemenea calcule aberante s-a ajuns la cheltuieli nejustificate care au condus la majorarea fondului de pensii militare cu o treime şi la grave inechităţi.

-S-a produs un dezechilibru major între diferitele categorii de cadre militare şi răsturnarea scării ierarhice si valorice care a existat de-a cursul istoriei şi care trebuiau să se păstreze şi la pensie. Astfel au apărut pensii calculate subofiţerilor mai mari decât a coloneilor, pensii calculate maiorilor mai mari decât a generalilor, chiar pensii de maiştri şi subofiţeri mai mari decât a generalilor şi multe alte exemple care răstoarnă această scară ierarhică.  

       Fosta armată de până în 1990 a participat activ cu efective de cadre şi militari în termen la diferite activităţi  economice din industrie şi agricultură.       Selecţia acestor cadre care participau la activităţile amintite mai sus, era de regulă stabilită de interesul permanent al asigurărilor de luptă a unităţilor.Se asigura operativitatea unităţilor cu cadrele de bază după care se asigurau detaşările în economie şi agricultură cu alt corp de cadre care de regulă nu cocheta cu instrucţia şi aceptau uşor detaşările. Spre surprinderea toturor chiar şi a acestora,OuG 1/2011 i-a avantajat  mult pe cei din această categorie. Aceştia beneficiau de toate drepturile militare,solda tarifară, hrană, echipament, dar mai beneficiau şi de prime şi premii lunare, trimestriale, semestriale, anuale, plătite de inteprinderile industriale, miniere sau agricole la care erau detaşaţi împreună cu efectivele de militari în termen. Aceste prime şi premii se achitau din venituri extrabugetare  în procent de până la 25% din total venituri realizate, restul de 75% mergeau la buget. În OuG 1/2011 anexa 3 art.8 nu se face referire la aceste sume extrabugetare, pentru care nu s-au calculat nici impozite, totuşi ,ele sunt colectate împreună cu celelalte prime si premii bugetare de natură salarială precum şi cu soldele tarifare, la calcularea punctelor de pensii lunare. Astfel un cadru militar care în urma evaluărilor avea un randament mai scăzut în procesul de instruire, putea obţine sume considerabile din premii şi prime extrabugetare. Acelaş aspect întâlnim la cadrele din unităţile de profil de pe lângă Combinatele siderurgice,explotari miniere, unităţile specializate de căi ferate şi geniu care executau lucrări şi realizau venituri extrabugetare. Ordonanţa astfel concepută îi favorizează pe acestia şi le ridică pensiile cu mult faţă de colegii lor, care au fost evaluaţi şi selectaţi pentru instruire. Este nedrept ce li se întâmplă acestei categorii de militari care au stat zi şi noapte în cazărmi să asigure operativitatea unităţilor de luptă.Toate aceste anomali s-au produs din lipsa unui studiu de impact, a unor simulări, dezbateri  care ar fi scos în evidenţă aspectele discriminatorii. De aceea s-a şi procedat astfel pentru a ascunde adevăratul, scopul fiind dezbinarea şi spargerea unităţii fostei armate.

      Întotdeauna pentru unii adevărul a fost crud dar el trebuie să fie spus fiindcă numai aşa pot fi inlaturate nedreptăţile.

       Istoria pentru unii poate fi incomodă dacă este scoasă  de la naftalină, dar nu v-a ajuta cu nimic generaţiile viitoare dacă  nu este scoasă la lumină.

     De aceea PROTESTEZ împotriva apariţiei OuG nr1/2011 care încalcă cele mai elementare principii , norme şi reguli în domeniul militar.

    Domnilor Guvernanţi şi Parlamentari în urma lecturării acestui protest, dacă mai există voinţă în viaţa politică de a sfărma nedreptatea, cereţi de urgenţă o comisie parlamentară pentru asigurarea unui cadru de dezbateri pe această temă a drepturilor militare, domeniu atât de puţin cunoscut şi explorat, din care să facă parte şi pensionarii militari de specialitate, comisie care să analizeze revenirea la o lege a pensiilor militare, lege care să poată asigura demnitatea, unitatea, respectarea unei scări  ierarhice şi valorice pentru trecutul, prezentul şi viitorul armatei României.

              

Cu respectul cuvenit,

Col.(r) Nour Constantin

E-mail: costica.nour@yahoo.com

­­­­

DNA ancheteaza selectiv. Judecatorii au constatat ca din dosarul in care generalul Badalan a fost condamnat, lipseste anchetarea ministrului Apararii de la acea vreme. Stiti cine era? Sorin Frunzaverde, om de baza al PDL

Din motivarea sentintei nr.1657/7.12.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care generalul Eugen Badalan, alaturi de alti cinci inculpati au primit cate 4 ani inchisoare cu suspendare, data publicitati de Lumeajustitiei.ro, reiese un fapt deosebit de interesant si de grav in acelasi timp. Si anume, ca nu numai inculpatii sunt vinovati de prejudiciul adus MApN prin derularea mai multor contracte cu Tofan Steel, ci si ministrul de la aceasta vreme, care reprezenta ordonatorul de credite, are propria vinovatie. Numai ca ancheta procurorilor anticoruptie l-a ocolit tot timpul pe acest ministru impotriva caruia nu a fost niciodata inceputa urmarirea penala. Lumeajustitiei.ro a descoperit „enigma”. Ministrul Apararii la data la care s-au perfectat aceste contracte este un PDL-ist de frunte: Sorin Frunzaverde! Om de baza pentru partidul de guvernamant, mare stab politic peste Caras Severin si vicepresedinte al Biroului Permanent National al PDL.

---

In sentinta ICCJ se arata: “Toate aceste nereguli, desi nu sunt prin ele insele cauzatoare de prejudiciu, demonstreaza superficialitatea cu care a fost tratata problema contractului de schimb, inca din fazele prealabile, ale avizarii si negocierii sale, aspectele prezentate fiind imputabile nu doar inculpatilor implicati in aceste faze (Popescu, Mandea, Calcan, Linca), ci chiar ministrului Apararii Nationale, care a avizat operatiunea, fara o documentatie temeinica, inclusiv in privinta partenerului contractual (fiind pe de alta parte de presupus ca la nivelul acestei institutii se cunostea despre intentia de adoptare a unui act normativ ce viza compensarea datoriilor la buget ale Tofan Grup, prin livrarea de bunuri armatei). Aceasta superficialitate a continuat sa se manifeste si in privinta unor aspecte mult mai importante, cu implicatii directe asupra patrimoniului MApN; stabilirea valorii contractului, mai exact a tehnicii predate, respectiv a anvelopelor primite in schimb”.

Precizam ca data semnarii contractului dintre Tofan Steel si MApN a fost 1.06.2000, data la care ministrul Apararii era Sorin Frunzaverde (in timpul Guvernului Isarescu).

Cu alte cuvinte, puteau sa faca subalternii ministrului orice demersuri, daca ministrul nu semna, nu se derula nimic. Si ca atare, nu exista nici prejudiciu, nici infractiunea la niciunul dintre condamnatii pe fond a acestei cauze.

Specialistii in drept pe care i-am contactat arata ca in astfel de situatii, instanta are la indemana articolul 337 din Codul de procedura penala

Cu alte cuvinte, procurorul de sedinta avea si are obligatia sa ceara extinderea cercetarii judecatoresti cu privire la alte persoane daca in cursul judecatii se descopera ca si alti au savarsit fapte penale legate de cauza, instanta poate decide retrimiterea dosarului la DNA. Numai ca nu s-a intamplat asta. In fond, de ce sa se fi intamplat? Procurorul de sedinta din sala de judecata este unul de la DNA si, evident, are grija ca DNA sa nu-si dea cu stangul in dreptul. Pe de alta parte, judecatori acestei cauze au gasit modalitatea de a se spala pe maini ca Pilat din Pont. Adica, imaginea lor nu e stirbita pentru ca, iata, au sesizat ca mai exista o persoana care ar fi trebuit trasa la raspundere, dar daca procurorul de sedinta nu a punctat procedural acest aspect, au lasat „zarurile” asa cum au cazut din mana Cezarului DNA!

Infractor sau contravenient ? Cum se prostituează politic un amiral !

 

Moto:

Gabi Oprea si Fratila

Discuta la un rachiu,

Cum s-o puna de-o flotila,

Jos, pe lacul Cismigiu!

 

Într-una dintre intromisiunile sale nocturne, contraamiralul Tiberiu Frăţilă (cel care, vă amintiţi, spunea că a petrecut un an şi şapte luni în „teatrele de operaţii”) a „comis-o”!

Şi totuşi…legea?

Există o Lege în România care se cheamă (aproximativ) „Legea protecţiei datelor cu caracter personal”. Chiar dacă aceasta se referă strict la datele personale de identitate, ea se extinde şi la datele financiare şi contabile ale fiecărei persoane. Ideea este că doar organele de anchetă ale statului pot fi abiltate să ceară sau să dezvăluie sursa veniturilor şi cantitatea acestora pentru persoanele private.

Oricum, la emisiunea „Subiectiv”, de pe 5 ianurie de la Antena 3, Tibi Frăţilă dezvăluia - cu de la sine putere – cuantumul pensiilor a doicetăţeni privaţi, recte col.(r) Mircea Dogaru şi col.(r) Valeriu Pricină. Acum, stăm şi ne întrebăm dacă, anterior, contraamiralul de „teatre de operaţii” a cerut aprobarea celor doi domni colonei pentru a dezvălui public, la o oră de maximă audienţă, valoarea câştigurilor lor! Repetăm faptul că, cele două persoane sunt persoane private, nu au legături de serviciu cu M.Ap.N. şi nici nu sunt funcţionari publici supuşi legii declaraţiilor de avere!

După câte ştim, cei doi nu au primit nicio solicitare oficială din partea M.Ap.N. (al cărui „purtător de cuvânt” este Tibi) pentru acest demers!

Şi atunci, dacă tot are această largheţe în comunicarea datelor confidenţiale, avem şi noi câteva întrebări pentru tânărul contraamiral:

- dacă tot are capacitatea să facă publice pensiile anumitor persoane, de ce nu le face publice pe toate? De ce să mai fie păstrate în tabelele publicate pe site-ul M.Ap.N. doar datele numerice şi să nu fie afişate direct numele beneficiarilor?

- doar de dragul moralei creştine! Ce câştiguri/venituri reale lunare/salariale/pensii reale şi totale au următorii generali: Iordănescu, Oprea, Onţanu? Dar generalii Rotaru sau Savu? Dar generalul Iliescu? Ce pensii şi bonusuri au şefii de la ANCMRR ?

- care mai este starea de comunicare a lui Tibi cu domnişoara Adela Popescu, ce venituri are aceasta şi câte mijloace logistice ale Armatei sunt folosite de către UNPR pentru „solidificarea” organizaţiilor judeţene? Câţi subofiţeri şi maiştri militari au fost avansaţi la gradul de colonel (chiar în judeţul lui de baştină, Constanţa) şi câţi sunt şefi de organizaţii UNPR?

- ce CNP are domnul Frăţilă, dacă tot putem face publice datele personale ale militarilor activi sau în rezervă? (sic !)

Frăţilă şi declaraţiile politice ale lui Emil Boc

Tibi Frăţilă n-a fost niciodată vreun mare purtător de cuvânt, ci doar un UTC-ist. Chiar ne amintim şi acum cu ironie perioada anilor 2000-2001, atunci când alţi confraţi ai săi îşi căutau cu disperare un loc de muncă în faţa tăvălugului creat de „reorganizarea” Marinei Militare (SMFN) şi de introducere a criteriilor de desfiinţare a unităţilor militare în conformitate cu cerinţele Alianţei Nord-Atlantice, iar el a avut noroc.

Se pripăşise de mai mulţi ani pe la structura de propagandă, pe la relaţii-publice, de fapt încă din 1985, la doar un an de la absolvirea Institutului de Marină (doar un an de „trupă” a avut actualul contraamiral, restul au fost la UTC şi la „relaţii-publice!).

Unii nu au avut acest noroc. Şi el, ca şi alţii, nu a avut bafta, sau mintea necesară, să „intre” la Academia Militară ca să fie propozabil pentru o funcţie superioară.

Însă el a preferat această sinecură. Unii au preferat să se lase purtaţi de val şi să plece din Armată, deşi nu asta îşi doriseră, ca şi mulţi alţi colegi de-ai lui, comandanţi de nave şi divizioane cu mulţi ani de experienţă, dar fără experienţă politică la PCR înainte de 1989.

La fel a fost şi cazul maiorului Daniel Ciortanu, despre care Frăţilă a ţinut să fie foarte maliţios. Diferenţa dintre maiorul Ciortanu şi Tibi Frăţilă este că primul nu a fost secretar UTC!

Totuşi, cea mai declasificantă frază a lui Tibi mi s-a părut acea insinuare, preluată parcă din frazeologia abruptă a lui Emil Boc:„păi…la 41 de ani să ieşi cu 2300 de lei pensie…!” Cu alte cuvinte, proaspătul contraamiral, fost UTC-ist, îl lua „la refec” pe maior: „cum îţi mai permiţi, măi nesimţitule, să mai faci scandal când Ţara deja ţi-a dat ceva ce nu meriţi”? Păi, în acest caz, putem întreba şi noi: „păi, la 50 de ani să ai 6000 de lei salariu, cât are un contraamiral, nu e nesimţire?”

Ce a vrut să insinueze cu asta contraamiralul în referirea făcută la Mr.(r) Daniel Ciortanu? Că acest om este cumva „nesimţit”? Că nu-şi merită pensia după ce a fost trecut în rezervă? Că este „ne-demn” de această pensie? Că el este un „fost-ofiţer”, aşa cum spunea preşedintele Băsescu? Abia aşteptăm momentul în care Frăţilă va fi un „fost contraamiral”, să-l vedem cât de vocal va mai fi!

Mai mult decât atât, Frăţilă insinua că maiorul prezentat la Antena 3 nu ar fi avut carieră militară „completă”. Ce o fi însemnând asta numai Emil Boc, Gabriel Oprea şi cu amicul Tibi ştiu. Oricum, este clar că dacă acel om nu ar fi avut „carieră militară completă” (adică cei 20 de ani!), nu ar fi putut ieşi la pensie, nu-i aşa?

Tiberiu Frăţilă nu a fost niciodată vreun excepţional gânditor militar (ne rezumăm la această categorisire), ci un excepţional executant. Dar memoria lui Frăţilă este scurtă, atât cea trecută cât şi cea posibil viitoare: din nefericire şi el este militar. Şi pe el îl vor lovi deciziile următoarelor guverne, cum ar fi, de exemplu, „CINE A FACUT PROPAGANDA UNPR NU MAI IA PENSIE DELOC”! Şi asta ar putea fi un exemplu de comportament al politicii viitoare de care Tibi ar trebui să ţină cont atunci când mai face propagandă UNPR!

Dar nu ne facem griji: unduios, uleios şi adaptabil cum îl cunoaştem, Frăţilă va şti să treacă şi în barca altui partid. Cum a trecut de la PCR la UNPR, va şti să treacă şi la USL!

Dar, dacă tot este „specialist” în comunicare, Tibi ar trebui să conştientizeze că starea de angoasă inserată în rândul rezerviştilor militari s-a extins şi asupra cadrelor militare în activitate! Şi ei se gândesc la ce minciuni o să mai profereze Gabriel Oprea, prin gura lui Tibi, mâine-poimâine, când vor ieşi şi ei la pensie!

Şi totuşi: infractor sau contravenient ?

Facem pe această cale un apel discret „organelor” militare îndrituite cu „primele cercetări” pentru a ne spune dacă fapta domnului Tibi Frăţilă, de dezvăluire ilegală a datelor unor persoane private este de natură infracţională sau contravenţională? Sau generalilor avansaţi de Gabriel Oprea nu li se aplică legea?

Nu ne-ar mira nici asta! Orice regim are nevoie de propriii lui pupin-…doctrinişti !

de Petrică Toma